leapşă cu cireşari

asta e o leapşa pe ouate.

unu: dacă ai putea să fii într-unul din cele cinci romane ale lu Constatin Chiriţă, în care ţi-ar place să fii?

Şi doi (corolar), ce cireşar ţi-ar place cel mai mult să fii? Io când eram mic voiam să fiu Tic (cu puseuri de Ursu), acum însă cred că aş vrea să fiu Dan. Haios, bun prieten, inimos, o perfecţiune a imperfecţiunii.

(surora mea cred ca voia să fie Maria……)

Adăugat mai târziu:
Cine doreşte, găseşte volumele, în format, zip aici:
[download_cat#2]

Series Navigationleapşă cu cireşari, alta

60 thoughts on “leapşă cu cireşari

  1. Haaaha! Da, si eu vroiam sa fiu Tic, desi nu sint sigur ca nu l-as fi vrut mai degraba de prieten. Puseuri de Ursu, ca bine zici: Adica il iubeam de la distanta, nu m-as fi vazut in veci veciilor asa ca el.

    In care din cele cinci romane? Presupunind in mod egocentric ca intrebarea mi-a fost adresata personal: Cred ca imi supraestimezi memoria 🙂

  2. Pingback: Meme-mania (azi cavalerii florii de cires) « Din jurnalul unei gospodine ratate

  3. Mie îmi plăcea Victor, adică l-aş fi luat drept model. Privind retrospectiv, însă, cred că eu aş fi mai curând un fel de Ionel, personajul cel mai normal, după mine, din carte. Toţi ceilalţi au câte o trăsătură îngroşată.
    Cât despre roman, dacă aş fi fost Victor, mi-ar fi plăcut „Castelul fetei în alb”, iar dacă aş fi fost Ionel, atunci musai ar fi trebuit să fie „Roata norocului”. Cunoscătorii ştiu de ce.
    Bun, acum vorbind serios, romanul meu preferat este „Castelul fetei în alb”. A influenţat cel mai mult lucrurile care apoi aveau să mă intereseze: o combinaţie între natură şi trecutul medieval, cu labirinturi şi uşi secrete. Aşa ar arăta pentru mine vacanţa ideală.

  4. Ruata noroculuii…Ionel… hmmm. A pupat-o pe Ioana… Ce a mai făcut? …
    Am început să uit.
    Ah, io aş fi vrut să fiu in Aripi de zăpadă, deşi dacă eram Dan trebeia să îmi rupe piciorul….

    De Ţombi zic io, că aşa îl chema pe căţelul meu de pluş de când eram (mai) mic. Lu’ care i-a rupt sor’mea nasul, într-un joc de-a “n-ai curaj!”-ul (dupe aia i-a pictat un nas de tuş).

  5. vacanţa ideală da, şi pentru mine la fel. Ce i-am mai invidiat pe cireşari că îşi fac vacanţa la un castel…Şi visam să am şi io unul la Plosţina (undeva pe acolo), ştiut numai de mine.

  6. @Tapiru
    Desi am intrat deja pe un miliard de bloguri, la chestia asta nu pot sa rezist! Bon, deci e vorba mereu si forever de “Drum bun, Ciresari!”, cind descopera ei mormintul lui Publius Ovidius Naso. Si sigur ca eram Maria, mai ales ca Dan – care se pare ca scria, de fapt, aventurile ciresarilor – se indragosteste in taina :-)) de ea. Maria era indragostita in taina de Victor si o enerva la culme “Fata in alb” :-))Mama, ce vremuri!

  7. da, iete că eu n-am zis în care din volume aş vrea să fiu – tot în “Drum bun, Cireşari”, pe lângă “Aripi de zăpadă”, asta pentru că îmi plăcea să schiez (în Aripi de Zăpadă mi-ar fi placut sa fiu Victor, că era campion la schi).
    Da, ce vremuri.
    Uite am pus şi volumul ăsta, just in case. Sau, şi mai bine, le pun pe toate.

  8. @Tapiru
    Apropo de “Castelul celor doua cruci” din “Fata in alb” – care, nota bene, cistiga olimpiada la romana :-))- eu m-am straduit cu mare constiinciozitate sa refac usa batanta din “Aripi de Zapada”, prin care toata gasca scapa de lupi. Terrrrrribilll! Si ma bucur ca te-ai gindit la “Ciresari” pe care eu i-am devorat constant de la 12 ani pina in ziua de azi.

  9. WOW !! Nu ma asteptam la asta ! Greu dom’le, greu ! Pai cred ca am o problema. Ca eu, mica fiind, voiam sa fiu baiat si sa seman cu Victor . Apoi am crescut si m-am amorezat de Victor.
    Cartea preferata…categoric “Aripi de zapada”, aparuta intr-o alta editie cu titlul “Teroarea alba”, ca pereche pt “Teroarea neagra” ( Cavalerii florii de cires, adica)
    Nu pot suferi “Drum bun, ciresari!” E prea multa despartire in cartea aia. Desi ei ii datorez pasiunea nebuna pt noptile in cort pe plaje pustii.

  10. pe mine m-a frapat cumva cronologia cărţilor. “Castelul fetei în alb” e chiar după aventurile din peşteră (poate la un an?), iar Drum Bun se petrece în vara castelului…
    Iete altă provocare, cronologia.

  11. @Ciresar 1988
    Care, mai?? Acolo se maturizeaza ei si se indragostesc unii de altii dupa ani de zile in care au fost prieteni! Nu se despart, cresc mari. Dar, pe bune acuma, la ce virsta si-au inceput ciresarii periplul? Daca fiecare volum inseamna un an pina la 18 ani, inseamna ca la 13. Dar daca nu?

  12. @Tapiru
    Mi-ai luat-o inainte :-)) Asa e, insa cred ca Chirita s-a gindit la perioada de indragostire, pe rind, a preopinentilor. Singura care a fost urmarita constant, de la inceput pina la sfirsit, a fost indragostirea dintre Lucia si Ursu. Si din cite tin eu minte – desi nu mi-a mai cazut niciodata in mina si eu trebuie sa citesc o carte de o mie de ori, cel putin – Chirita descrie intr-un volum separat si initierea sexuala a lui Ursu. Cartea avea o coperta verde, ca Ursu inota mult printre tot felul de alge ca sa ajunga la un nu mai tin minte ce foisor/insula in care nu ne spune cum ajungea domnita. Parca. Nu mai tin minte, a fost demult.

  13. pi asta e, că cronologia nu e aşa simplă.
    “Castelul fetei în alb” începe cu Ticuşor plictisit, povestind la nesfârşit aventurile din peşteră. Să zicem că alea se întâmplaseră cu un an înainte (dacă îmi aduc aminte bine, în “Cavalerii florii de cireş” Ticuşor era clasa a cincea şi ceilalţi clasa a opta). Cum Ticuşor nu povestea (la nesfârştit) alte aventuri, concluzionez că între aventura din peşteră şi aventura din castel nu s-a mai întâmplat nimic. Bun. Acum, “Drum Bun, Cireşari” se petrece în aceeaşi vara cu Castelul (Ionel era plecat la mare, la reîntâlnirea pe litoral şi-au tot spus poveşti unul-altuia).
    Misterul este, când se petrec celelalte aventuri? – nu după Drum bun, că de aia e drum bun; sau poate nu s-au despărţit deja, drept urmare Cireşar1988 poate să rasufle liniştit(ă). Nu înainte de Castel, ca Ticuşor nu pomeneşte o iotă…
    Mistere. Astea adăugate la uşa batantă (şi io mi-m imaginat în fel şi chip uşa aia, fără să ma dumiresc), şi la arhitectura castelului.

  14. Mama, ce tare! Da, cind naiba se petrec celelalte aventuri? Daca aventurile din “Aripi de zapada” ar fi avut loc in iarna anului in care fusesera la pestera, evident ca Tic ar fi raspovestit de lupi si de cei doi killeri de la cabana. How bizzarreeee. Ia vezi, poate descilcesti tu firul cronologic. Acum imi aduc aminte ca la vremea cu pricina am fost teribil de intrigata, dar le-am lasat asa si am savurat volumele intr-o totala nepasare cronologica. Important era ca erau tot Ciresarii. Usa batanta eu mi-am imaginat-o chiar asa: batanta :-)) Iti aduci aminte ca facusera un perete din pamint si nuiele, altfel nu pot sa imi explic de ce ideea lui Dan e asa de simpla. Practic, ei erau inchisi cind intrau lupii, cind ieseau ei, printr-o simpla rotire, usa ii inchidea pe lupi in capcana. Carevasica usa avea o rotire de 180 de grade. Cred. Partea mai haioasa este ca ducindu-ma eu la mare la un moment dat am crezut ca identific la Costinesti tabara ciresarilor, bazindu-ma, fireste, pe epava, of.

  15. Tapiru’
    Mi-a trecut o idee fulminanta prin cap, intr-un moment de maxima revelatie – asta apropo de recenta discutie de pe blogul lui Luciat -. Asculta aici la mine cit de tare sint orbitoare in inteligenta-mi si profunda-mi intelepciune: TOATE AVENYURILE SE PETREC IN DECURSUL UNUI SINGUR AN!

  16. da, m-am gândit şi io la asta, dar înseamnă că Ticuşor cel puţin a luat hormoni de creştere 🙂 Că prea e un puşti în peşteră şi matur în celelalte…
    Şi oare unde erau Victor şi Ionel în Roata Norocului la început? – tre’ să citesc iară…

  17. @Tapiru
    Deci da, e cit se poate de nu, pentru ca Ionel, sau Maria? zice in “Roata Norocului” de intimplarile din vara anului trecut de la castelul Fetei in Alb. Dar, vorba ta, Ticusor pare deosebit de matur in “Drum bun, Ciresari”, iar acestea fiind zise eu ma las pagubasa, ca am un examen important spatamina viitoare si parca nu le-as povesti de cum sa construiesti o usa batanta ca sa te aperi de lupi. Exista doua explicatii: ca scriitorul nu tine cont de regula spatiu-timp; sau ca aventurile au continuat dupa “Drum bun”.
    Ah, dar tot nu ma pot abtine, parca: Te-ai prins cine este autorul scrisorii de la inceputul “Rotii norocului”?

  18. Misterul cronologiei nu e, de fapt, chiar asa un mister ci un artificiu de marketing avant la lettre…
    Chirita a scos initial doar trei volume: “teroarea neagra”, “castelul fetei in alb” si “drum bun, ciresari”, in aceasta ordine logica si… cronologica.
    Apoi, probabil incurajat de succesul la cititori, a mai scris “roata norocului” si “teroarea alba”.
    Eu am o editie mai veche din “roata norocului”, care incepe cu o introducere in care Chirita povesteste cum “s-a despartit” de ciresari, apoi isi imagineaza un dialog cu un Tic maturizat si destul de trist, care il indeamna sa mai scrie ceva, sa-si aminteasca si alte aventuri ale ciresarilor.
    Banuiesc ca in editiile ulterioare s-au hotarat (autorul, editorii, cine stie) ca e mai simplu sa le ordoneze intr-un fel si sa lase “drum bun, ciresari” la sfarsit. Inevitabil a disparut introducerea respectiva la “roata norocului”, ramanand in schimb dilema despre care vorbea, pe buna dreptate, tapirul: cand s-au intamplat de fapt roata norocului si teroarea alba?
    In fine… sa-i zicem licenta poetica.

    P.S. @ biancas: ma bucur ca mai sunt si altii care n-au incetat sa citeasca ciresarii… Eu nu mai stiu la ce varsta i-am descoperit, dar periodic ii regasesc cu aceeasi placere.

  19. @Mad
    Vai, ce trist şi ce adevărat! Ne haleşte visul marketing-ul ăsta…
    Dar să ştii că si eu am ediţia cu pricina, însă nu pricep. E, să rămînă aşa. Şi sper să înfierbînte cît mai multe minţi de-acum încolo…

    În rest, mai citesc, pe sărite, blogul tapirului şi mor de rîs ce talent are să se bage în polemici cu diverşi. Am o ştire: de cele mai multe ori, văzut de oameni, pămîntul e chiar pătrat. Sau în colţuri, depinde…

  20. pai in care mi-ar pl sa fiu avand in vedere k nu le-am citit pe ultimele 2 kred k as vrea in primul iar personajul meu preferat este victor e cel mai normal dintre toti parerea mea destept .dragut, matematicianul cu o lgica de invidiat din cate am vazut nu s-a certat cu nimeni , un bun prieten curajos super

  21. Eu vreau sa fiu in Castelul fetei in alb. E o minunatie ce au descoperit ei acolo 🙂 Si vreau sa fiu Lucia…mai ales pentru ca Ursu e indragostit de ea 😛 Usa batanta mi-am imaginat-o fara probleme si am topait prin casa de bucurie vreo doua minute cand m-am prins ca e Cabana Iulia fara sa intorc pagina sa citesc. Daca ar face filme noi cu Ciresarii as plati 10 bilete in avans numai sa stiu ca o sa-i revad.

  22. Sunt doar la jumatatea vol. 2, dar nu stiu daca scrie cumva pana la “Drum bun” orasul in care locuiau ciresarii. Trebuie sa fie putin aproape de vulturesti, da sunt mai multe localitati cu acest nume. Trebuie sa fie prin partea de sud. Am cercetat putin si am vazut ca pestera neagra se afla in occidentali in groapa de la barsa. Apoi e si in apropiere de l. Zanoaga, deoarece in vol. I in drum spre pestera fac un popas la lac.M-am uitat pe harta satelit si am dat zum pana la maxim di se vedeau mai multle carari pe acolo. Acuma nu stiu. Daca mai stie cineva ceva amanunte sa spuna

  23. nu scrie…dar Constantin Chiriţă e din Vaslui, aşa că probabil e Vultureştiul de Vaslui… plus că făceau până la mare o noapte întreagă (ultimul volum)

    dar dacă citeşti “Aripi de zăpadă”, sunt nişte anagrame uşoare, schiau în “Binaia” şi “Suşteni”
    deşi şi acolo trebuie identificate traseele montane (pârtia din Binaia e aia din Predeal de fapt, cu două pârtii separate de o pădure, ce se întâlnesc sus şi jos)

  24. Wow ma bucur ca ati ales tema asta…ieri am dat pe net peste toate cele 5 volume si am decis sa le iau…in urma cu vreo 8 ani le-am citi si rasciti nush de cate ori…

    Atunci ma intrigau foarte tare cateva intrebari ( poate au mai fost puse…)
    1. Localitatile chiar exista….de exemplu cele din Castelul fetei in alb? si care era orasul ciresarilor?

    2 Exista o legenda sau chiar o ruina a Castelului celor doua cruci?

    3. Exista cumva o continuare sau ceva in legatura cu ciresarii scris de c chiritza?

    multumesc…astept sa mai povestim:)

  25. apropo de ce a scris Oana cred ca toate se petrec undeva in Apuseni…cel putin in Castelul Fetei in Alb se vorbeste despre moti…. iar din ce ni se spune orasul ciresarilor nu era departe de locul castelului…sau nu foarte departe…

    oare nu exista ceva comentarii ale autorului asupra romanului sau? in care sa vorneasca despre cat e real si cat e imaginar in roman?

  26. oh, Doamne! Ciresarii…
    sunt la birou si imi ascund cu greu lacrimile ce-mi joaca pe gene, starnite numai si numai de emotia evocarii. si de faptul ca atatia oameni pot vorbi despre asa ceva…(?!)
    i-am citit cu sufletul la gura din copilarie si panaaaa… in zilele noastre. mi-am dorit pe rand sa fiu fiecare dintre ei, dar mai ales cu Dan m-am identificat. si m-am indragostit si de Ursu si de Victor….
    cat despre controvesa legata de locatie… of, ce-am mai cautat cu atlasul in mana combinatii de localitati, munti, ce de calcule si presupuneri. dar pana la urma am inteles. Chirita, mare vrajitor, ne-a tratat exact asa cum suntem, ca pe niste copii mai mari si mai mici… totul e fictiune! ciresarii sunt peste tot si niciunde… pentru totdeauna!

  27. In ceea ce priveste cronologia,actiunile din cele 5 romane(am vazut ca exista unele nedumeriri)au avut loc in urmatoarea ordine:

    1.volumele 1 si 2-in aceeasi vacanta de vara
    2.volumul 3-un an mai tarziu,tot in vacanta de vara
    3.volumul 4-in acelasi an ca si intamplarile din volumul 3,doar ca de data aceasta in vacanta de iarna
    4.volumul 5-la 2 ani de la peropettile din pestera neagra si castelul celor doua cruci

    Si am si eu o intrebare:nu am auzit niciodata de o continuare in care e vorba despre initierea sexuala a lui Ursu.Acum am aflat pentru prima oara si am ramas uimita.Intrebarea mea este cum se numeste acest volum si unde-l pot gasi?

  28. Păi nu se poate. Volumul doi se petrece la un an după volumul 1, iar volumul 5 în acelaşi an cu 2, pentru că Ionel era la mare în timp ce se întâmpla Castelul, mai apoi întâlnindu-se toţi la mare.

  29. nu bre, doi şi cinci în aceeaşi vară, la un an după peşteră (că Ticoşor se tot lăuda cu aventurile din vara trecutră); Ionel era la mare când cu castelul, şi făcea croazieră pe mare când a văzut (crezut că) coloanele albe, şi i-a chemat pe cireşari să vină şi ei, şi zicea “cred că simţeam ceva, mă tot foiam neliniştit, când voi eraţi în tunelul subteran”, etc etc etc.

    C-tin Chiriţă a vrut iniţial să scrie doar trei volume, unu, doi, şi cinci (şi astea au ordinea cronologică corectă), dar după aia a scris şi trei (Roata Norocului) şi patru (Aripi de zăpadă) şi a trebuit să le insereze cumva între primele, că ultimul se numea “Drum bun cireşari”. Acu’ de ce nu le-o fi pus în ordine cronologică (adică după aventura de la mare) nu mai ştiu – putea să zică “Regăsirea”, “După ani şi ani”, ceba de genu’ ăsta.

  30. Eu tin bine minte ca intamplarile din ultimul volum au loc la doi ani de la descoperirea castelului.Am sa caut in carte dupa fraza care “atesta” acest lucru,chiar daca va trebui sa o citesc din nou.

    Pana atunci,nici o informatie despre al 6-lea volum?Am cautat zilele trecute mai amnuntit pe internet si tot ce am gasit a fost un comentariu cu privire la el,dar foarte vag,fara nici o informatie care m-ar interesa pe mine.

  31. Volumele le gasesti pentru download in postul initial.

    Ai dreptate…. dar asta adauga ciudateniei… inseamna ca Ionel a asteptat doi ani sa ii cheme la mare, fara sa le spuna intre timp “povestea”? Si invers, ciresarii sa ii povesteasca lui Ionel povestea Castelului abia dupa doi ani la mare?

    ― Vrei să repeţi aventura de acum doi ani? Vrei să te duci iarăşi la Castel? întrebă cu naivitate Dan.

    Era într-adevăr Laura, fata în alb. Ca întotdeauna (ca întotdeauna mai ales în închipuirea lui Tic), era şi de data asta ― după doi ani de zile ― fata în alb, prizoniera, zîna, superba stăpînă a castelului din Munţii Afurisiţi.

    Dar uite si pasajul cu Ionel la mare ascultand povestea:

    Ore întregi Ionel ascultase emoţionat păţaniile prietenilor săi. Îi înterupse rareori cu cîte o întrebare. Castelul fetei în alb nu mai ascundea nici o taină cireşarului care nu participase la descoperirea lui. Regretele adînci pe care le simţise în suflet, în decursul povestirii, se topiseră încetul cu încetul în lungul răstimp de tăcere care urmă. Era rîndul lui să povestească şi-i părea rău că întunericul nu-i va da voie să obseve chipurile prietenilor săi.
    ― În ziua aceea ― începu el ― voi trebuie să fi fost în apropierea Castelului. Poate că vă aflaţi chiar pe drumul subteran care ducea la intrarea principală.

  32. Trosc a fost anti-spamu’, trosc zic si eu!
    ciresarii, ah, daaaaa, cea mai carte! am citit-o la competitie cu winetou si cei trei muschetari! am citit-o din nou si acu’ trei-patru ani!
    aaaahhh…
    as fi vrut sa fiu tic, dupa aia victor remixat cu ursu, mda… si as intra cu ochii inchisi in teroarea alba (varianta veche, sa n-avem vorbe, da?) si in drum bun, ciresari!
    are careva idee din ce ORAS sunt ciresarii? totdeauna ma intreb chestia asta… si la 46 de ani, tot asta ma intrebam cand reciteam ciresarii!

  33. sin inca o data, trosc! vream si in castelul fetei in alb, ce naiba…
    vad acu’, dupa ce-am citit comenturile, ca mai toata lumea s-a intrebat pe unde s-or fi preumblat ciresarii.
    cat despre film dupa ciresarii… facusera ei unul pe atunci, la care nici nu m-am uitat. stiti voi de ce.
    nu stiu daca m-as uita la film.
    da’ marketingu’ zilelor noastre e unul de teNbeli… ma si mir ca nu se baga careva la facut filme dupa cartea asta!

  34. Deci să mai zică oarecine că nu am înnebunit toţi de tot. Ca urmare a obsesiei nemiloase, trebuie să mărturisesc aici că am cumpărat patru volume, în ediţie nouă – deşi le am şi pe cele vechi – de la Jurnalul Naţional. Acolo scrie frumuşel aşa: Cireşarii sunt din Bârlad, oraşul meu de baştină, iar Victor, Lucia şi Tic sunt portretizări ale copiilor lui Chiriţă. Tapirul are dreptate, iniţial a scris trei volume “Teroarea neagră sau Cavalerii florii de cireş”, apoi “Castelul fetei în alb”, apoi “Drum bun, Cireşari”. Volumele apar în prima ediţie, în ordine în 1956 – fantastic, nu existam pe nici o ţeavă – , 1958 şi 1963. Ulterior, “Roata norocului” apare în 1965 şi “Teroarea albă sau Aripi de zăpadă” în 1968. Din cauza asta e cronologia aşa de abracadabrantă. Şi cred că am bătut câmpii cu iniţierea sexuală a lui Ursu, sau a scris-o altcineva pasionat de cireşari, în nici un caz Chiriţă. Cred.
    La drept vorbind, are cam un miliard de defecte, dar e la fel de fascinantă. Pur şi simplu nu am putut să nu le cumpăr, deşi aş fi preferat ediţia cu coperţile făcute de imundul acela de Bălaşa.
    Cred că îmi place atât de tare tocmai pentru că e totul îngrozitor de neverosimil. Ioi, îl şi văd pe Tic într-un colţ, trist că fata în alb nu are ochi decît pentru Victor. Ioi.

  35. deci e Vultureşti-ul din Vaslui.
    Tot volumele alea cu coperţi de Bălaşa am avut si noi, pe unde or mai fi..
    Şi da, Ticuşor într-un colţ, trist, mai ales ca era clasa a şasea. Io în clasa a şasea încă mă mai jucam cu indienii ăia de plastic.

  36. Împricinatule

    Are, e făcută de Horia Gârbea. Nu e ediţia din vis, dar e decentă, are coperţi cartonate, cu supracoperţi, chiar arată ok. Mai sunt greşeli de redactare, însă nu e nimic deranjat. Sau, poate, nu sunt eu la fel de critică atunci când e vorba de Cireşarii. Luând şi văzând, mai ales că nu vorbim de cine ştie ce sume. Eu spun că e ok.

  37. Castelul fetei in alb, dupa prima citire am revenit la ea vara de vara, ca o traditie. si totusi, de ficare data cand iau in mana alt volum redescopar ca imi place aproape la fel de mult. iar tic, eroul meu pentru todeauna 😀 deh, sindromul peter pan

  38. Asa…am terminat Ciresarii saptamana trecuta…excelenta carte, cea mai buna de pana acum. As vrea sa fiu in “Castelul fetei in alb” sau in “Drum bun” si sa fiu Laura. Eroul meu din aceasta carte…categoric Victor.
    Si daca ar fi asa imi pare rau ca-i frang inima lui Ticusor, pentru ca-mi este simpatic.
    OK..Deci…Ciresarii THE BEST!

  39. Super tare …
    E Vulturesti din Vaslui cu siguranta.
    Dar nu reusesc nici cum sa gasesc muntii asa cum ii vad ei in carte.
    Am citit cartea prima data in vacanta in 1986 aveam 12 ani. Victor e favoritul mixat cu Ursu sa cum mai spun si altii. Si as fi vrut sa fiu Lucia.
    Nu mi-a placut filmul primei carti , slabut rau, l-am revazut anul acesta de pe net,desi in copilarie imi placuse, dar mi-ar place sa se faca un film ca lumea despre castelul fetei in alb.
    Doamne, am citit-o chiar de cateva zile impreuna cu fiica mea de 8 ani , ce i-a mai placut, si pe mine m-a trimis in copilarie..

  40. Eu sunt spre sfarsitul volumului al 4-lea, recunosc ca am 13 ani si ca sunt mai mica dar ma pasioneaza aceasta carte enorm… Cand voi fi mare voi sprijini neaparat realizarea unui nou film Ciresarii, in toate volumele sale. Constantin Chirita mai traieste?

  41. din pacate Constantin Chiriță nu mai traieste, a murit in 1991
    13 ani este o varsta tare frumoasa pentru citit “Ciresarii” – dar “Ciresarii” se citesc la orice varsta cu aceeasi placere.

    da, ar fi tare frumos sa se faca o serie de filme “Ciresarii”, dar o serie cu buget mare si producatori/regizori buni, sa iasa un fel de “Lords of the rings”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *