Filmul “The Legends of the Falls” (cu Brad Pitt si Sir Anthony Hopkins) este unul dintre filmele care m-au impresionat foarte mult. E greu de spus de ce (desi am remarcat ca in general filmul e agreeat baieti si mai putin de fete – e vorba de identificare aici? baietii se identifica cu spiritul liber al lui Tristan, pe cand fete se identifica – sau NU vor sa se identifice – cu Susannah si povestea ei tragica?). Un lucru, insa, mi-a ramas intiparit in memorie, si ma atinge undeva deep acum ca si atunci: “Every hunter hopes that a good death finds him.” – spusa de One Stab, indianul. One has to have a good life. One has to have a good death. O moarte buna nu e neaparat o moarte eroica, salvand un copil de la inec sau tara de cotropitori. O moarte buna este o moarte .. este o moarte buna.. este o moarte care implineste, care completeaza viata buna. Tristan – “it was a good death”.
Zilele astea am citit o povestioara din colectia “Everything’s Eventual – 14 Dark Tales” de Stephen King (autorul meu favorit, cu toate sprancenele pe care le vor ridica intelectualii). Eroina principala, cu o senzatie din ce in ce mai accentuata de deja vu.. in final realizeaza ca de fapt repeta la nesfarsit aceleasi evenimente din ziua in care a murit in accident de avion… iadul nu e fierbinte, iadul este repetitie. Zbang, m-a lovit. Si mi-am amintit de “The Groundhog Day” cu Bill Murray, as well. ASTA e o idee interesanta. Iadul nu este fierbinte (nu este nici rece cum reiese din alta povestire). Nu sunt cazane, nu sunt furci. Iadul e repetitie. Nu iadul, de fapt, ci “lumea cealalta.” Purgatoriul? Retraiesti la nesfarsit ziua in care ai murit. Daca ai avut o moarte buna, ajungi in rai. Daca nu… iadul e repetitie. Aici se inchide triunghiul de fapt. Mori si ajungi in purgatoriu – repeti la nesfarsit ziua in care ai murit. Ai avut o viata buna urmata de o moarte buna? – treci repede mai departe. Nu? Mai ai o sansa. To better yourself. Un fel de cicluri karmice condensate intr-o zi repetata. Nu te renasti in vieti diferite in trupuri diferite – e mai usor. Sau mai greu. Intr-o noua viata poti mai usor rascumpara pacatele trecutului. Poti sa le “undo”. You have a whole life to do that, after all. Poti insa sa faci asta intr-o singura zi? Aici e aici. Iar lucrurile se complica. Nu vei retrai numai o zi. Vei retrai toate zilele in care vei fi murit in retrairile altora. Daca dumneata, cititorul, in ziua in care ai murit (si pe care o vei retrai la nesfarsit) ai sansa sa ma omori si pe mine (din plictiseal, dupa 324 ani de retrait aceeasi zi), eu voi fi nevoit sa retraiesc ziua asta ADITIONAL zilei in care am murit de moartea mea. Simultan.
Iadul este repetitie. Iar purgatoriul… purgatoriul e alt nume pentru iad.
E “Legends of the Fall”. E legat de o cadere biblica, nu are legatura cu “toamna”, sau cu “cascade”. (falls ca substantiv = cascada)
yeah, so?
..si nici macar nu cred ca e adevarat. Ce cadere “biblica”? Este vorba de toamna.
Let alone it doesn’t matter for what I’m talking about. Atata timp cat te-ai prins despre ce film vorbesc, it’s all that matters.
concluzia ta imi aminteste de o fraza din cartea “Numele trandafirului” care mi-a placut si pe care am retinut-o poate fara sa vreau. suna cam asa: “Infernul este paradisul privit din partea cealalta.” Iar apoi se punea intrebarea “ce inseamna partea cealalta?”.
M-ai convins sa acord o sansa filmului 🙂
Asta cu paradisul care e privit din partea ailaltă îmi aduce aminte de Swedenborg, cumva.
Mie nu mi-a plăcut Legendele Toamnei (iar Meet Joe Black mi s-a părut naşpa rău), dar te rog să nu te superi pe mine :). În schimb, nu crez că e ceva de ruşine cu Stephen King, ba din contră. Cunosc intelectualpi măreţi care sunt fani S.K, dacă asta ar conta, da nu contează.
Tapire, moarte bună puţină lume are. Majoritatea murim seceraţi de AVC-uri sau de oricare dintre larga gamă de dureri şi suferinţe la care suntem predispuşi. Lester Bangs zicea undeva, parcă în Vizuină, că moartea este întotdeauna absurdă şi tragică, iar io înclin să îi dau dreptate.
La fel si viata buna, cu adevarat buna, putina lume are. Poate mai multi decat cei ce au moarte buna.
“Cadere biblica” – probabil in sensul decaderii din Rai a Diavolului, dar nu vad legatura. Diavolul s-a revoltat impotriva ordinii, aici sincer sa fiu nu vad revolta ci doar viaţa aşa cum e. Daca vrei să asemui femeia dintre cei 3 (de fapt 4) cu Diavolul care strică ordinea te înşeli, de fapt ea nu este decît o fiinţă prinsă în capcana destinului celor 3 fraţi.
Geniul acestui film consta tocmai în simplitate iar frumuseţea lui în faptul că împleteşte destinul cu aparenţa capacităţii de a decide asupra propriei vieţi.
Un film superb de-a dreptul.
P.S. Vlade, despre Joe Black aş spune doar “o idee nefinisată cum trebuie”. Mi-ar place să revezi filmul după ce va trece cel puţin un deceniu de la întemeierea unei famili proprii, să zicem. Atunci, poate te vei teme mai puţin de ceea ce ţi se întîmplă ţie în plan personal decît de influenţa a ceea ce ţi de întîmplă asupra celor care depind de tine.