Nu mai stiu unde am citit-o sau cine a scris-o. O povestire SF de jumatate de pagina de carte normala. In esenta e cam asa (aproximare personala):
“Civilizatiile intergalactice lucrasera, pentru mii de generatii deja, la crearea Supercomputerului, o masinarie de calcul dincolo de orice imaginatie, o minune a ingineriei si stiintei acumulate de mii de civilizatii in nenumarati eoni de evolutie. Supercomputerul se intindea peste galaxii si nebuloase, intinzandu-si tentaculele computationale prin subspatiu si hyperspatiu. Dupa terminarea constructiei un alt efort gigantic a fost inceput si terminat cu succes: introducerea in memoria supercomputerului a uriasei cantitati informatii pe care civilizatiile galactice o acumulasera in eonii de evolutie. Absolut orice fărâmă de informatie acumulata a fost integrata in circuitele supercomputerului.
Marele moment solem a sosit: Supercalculatorul este pornit, consumand, in fiecare secunda, energia unei supernove. Intrebarea care framanta toate civilizatiile, inca din zorii evolutiei lor in negurile timpului, este pusa:
“Exista Dumnezeu?”
Dupa patru nanosecunde de gandire Supercomputerul raspunde:
“Acum da.”
Isaac Asimov – Jockester (1956). Pentru prima oara am citit-o în Planète sub traducerea “Le Plaisantin”. Gasesc o asemanare, o logica similara. Si de ce nu ?
E tipic asimoviana 🙂 Mai târziu a dezvoltat subiectul intr-o povestire mai serioasa, despre inversarea entropiei.
si totusi parca nu era Asimov. Evident, asta nu inseamna ca nu e asimoviana.
Parca e luata din Douglas Adams, “Hitchhiker’s guide…”. Ai citit’o cumva, sau ai vazut filmul?
filmul. Dar e un fel de satira, povestea asta nu prea e.
sper sa ma ajute la lucrare
Sper sa fie de asimov si sa se cheme Isaac Asimov – Jockester ca am nevoie la romana de ea 😀
nu ie
aia e alta:“ Jokester ” by Isaac Asimov
mi se pare foarte fantastik si aprope de realitate.
Sper sai placa lui Palfi sa numi deie 4!
iar eu sper că o sa ma citezi 🙂
Te-ai scos, ai propria ta pagină accesată de școlari. Eu o am pe aia cu Si conditionnel.
Să fie The Last Question, Asimov, 1956, Science Fiction Quarterly? Dacă nu e, oricum seamănă mult.
Altfel, cred că am auzit-o povestită de Mironov, mai curând în varianta ta, la emisiunea aia SF de acum mulți ani, de la TVR, la care vedeam seriale.
io parcă mi-o aduc aminte tipărită… într-un almanah sau colecţie…
şi heh, păi ştii de ce şcolari? – daca dai search cu “povestire sf” asta apare prima. un fel de cerc vicios bănuiesc.
ai dreptatee:)) si eu am facut la fel:P sper sa ma ajute astazi
bunnnnnnnnnnnnnnnnn
destul de buna sper doar sa nu se prinda profa
in final cum se numeste povestea si de cine e scrisa k am mare nevoie de ea
păi habar n-am. îmi aduc aminte vag că era într-o colecție românească de prin anii optzeci…
este dintr-o culegere de povestiri SF – Nici un zeu in cosmos.