blogul ca stil

Dupa cum am comentat intr-un post al lui Stefan, stilul blogului nu cred ca mi se potriveste pentru ca eu sunt o persoana mai reactiva cand e vorba de discutat (mai ales de discutat in contradictoriu). Am nevoie de subiecte deschise de altii (sau daca sunt deschise de mine, am nevoie de reactii la elee ca sa pot reactiona la reactii). Blogul mi se pare, ca gen, un ceva mai degraba narcisistic (mai discutam undeva pe tema asta, si cineva a sus chestia cu narcisismul). Este un power struggle of some sort: ca si chibitz trebuie sa astept ca Marele Owner sa come up with a topic that might interest me (ah, si la cat imi place mie sa ma contrazic, e frustrant sa astept sa apara subiecte care sa imi placa). Ca si Owner, cum spuneam, in primul rand simt mai mereu ca sunt in criza de idei.

Mai sunt ceva comentarii si aici.

I’ll give it a try, though.

8 thoughts on “blogul ca stil

  1. Vlad

    Eu cred că blogul nu există. Sau nu există un “stil bloghistic”. Varietatea e atât de mare, încât nu poţi stabili reguli. Orice e posibil. Marele avantaj e libertatea, şi nu e doar avantajul autorului. PE bloguri poţi citi lucruri care în altă parte sunt pur şi simplu cenzurate, prin diverse mijloace. Şi nu vorbesc despre porno; ca să dau un exemplu, felul în care “story”-ul mastodontului ilegal şi indecent de lângă Sf. Iosif, împotriva căruia a intervenit şi Papa, s-a evaporat miraculos din TOATE ziarele, chiar in preziua dezbaterii problemei in Parlament. Fara bloguri, acest subiect si multe altele, ar ramâne obscure. Pentru ca in Romania exista bine-mersi cenzura, de un fel mai parsiv si mai vicios decat cea ceausista.

    Cat despre topicuri de interes, din atatea mii de bloguri, nu se poate sa nu gasesti ceva interesant 🙂

  2. Vlad

    Si nu cred ca nevoia multor oameni, unii chiar cu totul deosebiti, de a se face auziti, incepe si se termina cu narcisismul. Asa, si Dostoievsky poate fi catalogat drept narcisisc. Altminteri, de ce scria romane?

  3. tapirul

    da, vlad, dar diferenta initiala exista. Ce se intampla dupa aia, variabilitatea, e adevarat. Iar despre utilitatea blogului nu contest si nu o sa contest. A mai fost un exemplu (cred ca e clasic) cu o incuietoare de biciclete de la nu’s ce companie (mare). A circulat un blog care demonstra cum acea incuietoare e foare vulnerabiala – putea fi descuiata cu tubul de plastic de la un pix. Valva crreeata a facut ca compania sa retraga produsul de pe piata.

    Insa, cand vorbim de diferenta initiala intre blog si forum… Blogul e personal (hai sa nu mai zic narcisistic, il citam doar pe furnika – sau pe tine citand pe furnika), este spatiul TAU unde inviti oameni.. Posturile tale au intaietate (doar to poti posta, restul sunt comentarii), foretzi oamenii sa se alinieze si sa raspunda la topicele tale. Chiar si prezentarea grafica, un post e mare pe prima pagina, comentariile sunt in general mici, si nu sunt vizibile by default (in multe cazuri). Se poate discuta, dialoga, pe un blog, dar parca mai restrans decat pe un forum unde toti sunt egali.

  4. Vlad

    Dar sa consideram un ansamblu de bloguri. Pana la urma asa functioneaza lucrurile, ai un blogroll si un cerc pe care ajungi sa il frecventezi, cerc care ramane deschis si il poti largi cand ai chef. Care ar fi diferenta fundamentala fata de forumuri? Nici una, atâta doar ca in loc de categorii ai bloguri, unde autorii se vor stradui sa scrie chestii cat mai interesante, sau sa lanseze discutii interesante.

    UIte discutia cu legea medicinii alternative. E chiar pasionanta, si s-a desfasurat pe mai multe bloguri. Nu-ti place intr-un loc, te duci in altul.

  5. stefantalpalaru

    Poţi să te apropii destul de bine de un forum dacă te loghezi înainte de a comenta pe blogurile din wordpress.com. În felul ăsta îţi apar la Dashboard->My comments threadurile în care ai zis ceva. În plus, dacă îţi sterge cineva comentariul poţi să comentezi liniştit pe propriul blog.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *