“mai adânc, sandule, mai adânc!”

… aşa striga, ascuţit, madam Rădulescu de la balconul etajului patru către soţul domnul Rădulescu, un domn mai degrabă firav şi agitat, care nu prea putea săpa mai adânc deoarece domnul Rădulescu era, în medie, mai uşor ca lopata şi drept urmare şi dacă se suia pe ea nu prea se înfigea mai adânc.

eu eram coleg de clasă, de la clasa întâi până într-a opta, cu fata lor, Georgiana, singura fată din generaţia mea şi cea de după mine (io zis şi Chitinoţ, Sandi, Dragoş, Niculae, Danezu, Ceaceari, Bobiţă zis şi Bubanu, Adi Petre, fraţii Busuioceanu şi alţii) şi prin urmare crescută băieţeşte, cu fotbal, indieni şi caoboi şi jocuri de’a nemţii. îmi aduc aminte vag că în clasa întâia Georgiana cobora dimineaţa de la etajul patru la mine la doi să mergem împreună la şcoală.

era primăvară şi domnul Rădulescu săpa bucata de grădină pe care şi-o (auto)alocase, la un loc cu ceilalţi locatari, în spatele blocului, acum mai bine de patruj’de ani. patruj’ de ani e de ajuns pentru simţul ăla de proprietate genetic din noi – nu cred că ar visa cineva să intre în grădina altuia să o aloce fără să i se dea voie, deşi tehnic şi juridic loturile nu aparţin nimănui concret. iar dacă ar visa ar lua lopeţi în cap ca în Rebreanu.

primăvara asta mi-am luat şi eu în primire, aici în Berna, lotul alocat de către proprietarii blocului, adică municipalitatea, chiriaşilor. ante-chiriaşii mei, studenţi, nu fuseseră deloc interesaţi în grădinărism (să rimeze cu trăirism, vorba lu’ Turambar), şi după un an de crescut bălării şi avertisment de la primărie că să facă ceva cu bălăriile că nu dă estetic la oraş, au cedat lotul unei familii din blocurile vecine. cu ajutorul şi intermedierea vecinei de palier (singura de pe scară care vorbeşte engleză), am intrat în contact cu familia cu locaţia în gestiune. sau, de fapt, au intrat ei cu mine, sunând la uşă şi spunându-şi păsul. că e grădina mea şi am dreptul, normal, dar nu am putea sa ne înţelegem cumva?

hehe, la Rovine în câmpii, e o familie de turci, tata-mama-şi-copilul. cum nu prea ţin io pici d’astea istorice am fost de acord să împart jumătate de grădină cu dumnealor.

Toshiko nu a strigat de la balcon să sap mai adânc (una că e total fotă la ale grădinăritului, s-a uitat cu interes sidefat la sculele de grădinărit ce le-am luat, mândru nevoie mare, de la Migros Do It+Garden), ci a imortalizat evenimentu’ ca un japonez ce se respectă, adică digital şi în culori.

domne, l-am lăsat pe turc să-şi aleagă jumătatea (grădina mea e  toată, şi aia albastră şi aia roşie), şi şi-a ales jumătatea albastră. a ştiut el de ce. io am avut de săpat bucata aia cu iarbă (iniţial zisesem că o las de grătar, da’ poormă m-am gândit că probabel o să fac doo grătare maxim tot anul, mai bine le fac pe balcon grătarele sau în parc). bucata cu iarbă a durat vro doo zile să o sap (câte doo-trei ore pe zi), că la fiecare împunsătură trebeia să mă aplec, să iau bucata săpată – iarbă şi rădăcini – să o scutur de pământ şi să arunc bălăriile întrun morman care repede a crescut ca făt-frumos cât alţii’ntr’un an (ăla din capu’ meu).

bucata ailaltă, fără iarbă, zic he-he, o sap în juma de oră. ţi-ai găsit. de acolo am scos nişte cataroaie unele cât capul meu de mare (fără figuri de stil), pe care le-am făcut morman sub pom, peste ele am aranjat alt set de bălării (am împărţit grămada iniţială în doo), si a ieşit aşa o platformă, plus neşte cataroaie decorative în metrul pătrat în care am pus “flori alpine” şviţere – se văd toate astea într-una din pozele de mai jos sau din stânga-dreapta, pe unde s-or fi nimerit în post. cataroaie în care am reuşit să îndoi dinţii cazmalei (zic “dinţii” pentru căcazmaua are patru colţi ca o furcă, laţi aşa la un centimetru şi groşi la juma de centimetru, o invenţie tare bună că ajută la afânarea pământului când întorci brazda).

aşa. cum ‘ceam şi cum vedeţi, Toshiko a documentat fenomenul. în una din poze apare şi vecinul domnul Schneider, care îmi zâmbea într-o germană fluentă, văzându-mă cum şterg râuri de sudoare de pe frunte cu prosopelul-batistă, “Warme, warme, Ja?” – “Ja-Ja”, zic şi eu, total de acord.

am apucat să plantez numa’ jumate, aia care era cu iarbă, că de eri veniră ploile, ca’n romanul lui Louis Bromfield. ş’aşa ce seminţe luasem io, prudent, abea au ajuns pentru jumatea asta. am pus aşa: flori (am găsit nemţoaice, domne, nemţoaice, de avea ţăţica Neacşa la Ploştina o frumuseţe, iete că am uitat cum le zice în nemţeşte, tre’ să ma uit pe plic), salată verde, ceapă, căpşuni (sau mai degrabă fragi) pentru Toshiko, mărar-şi-pătrunjel şi, aaaaaaa! am găsit leuştean! răsădit! îi zice Liebstöckel pre limba lui de aici, sau Maggikraut. am mai pus ceapă şi morcovi. şi urmează castraveţi, roşii, şi poate ceva vinete?. plus că bucata aia lungă din mijloc, aia cu ceapă verde, e a turcului care a promis ca o scoate în iunie, când o să pun şi eu ceva mai tomnatec (varză?..habar n-am, o să mă consult cu tata).

arată frumos grădina acu’, săpată şi parţial aranjată, iar o bere baută la coada sapei nu e bătuta de nimic. ce-o şi răsări, om trăi şi om vedea, mai ales că am pus seminţele cum m-am priceput si io, fără să măsor adâncimi. arbacicul, măcar, l-am pus cu moaţele în jos, că povestea mama că nu’ş cine l-a plantat cu ele în sus (ca’n bancul cu politiştii care plantau pomi sub oblăduirea sergentului care striga, la răstimpuri, “cu verdele’n sus!”).

nu vă uitaţi că în ultima poză brazda pare cam inegală, am mai ajustat un pic marginea după ce udasem şi am tras pământ uscat peste, d’aia se vede aşa.

vecinul turc e adeptul grădinăridului nemţesc, cu brazde-cutii demarcate de scânduri. io fac cum am învăţat de la tata, sap totul dintr-o dată şi dupe aia fac brazdele din săpăligă cum le vreau io de mari.

PS se vede, supt pom, decoraţia ornamentală cu cataroaie? – acolo am pus florile alpine elveţieneşti. ce văd si platformele de iarbă-şi-rădăcini ce se vor face, sper, compost pâna la anu’.

18 thoughts on ““mai adânc, sandule, mai adânc!”

  1. Foarte tare, Sandule, foarte tare. Leuştean, auzi… şi varză la toamnă… Aşa, Sandule, sapă-ţi grădina şi ignoră-l pe Mefisto. Măi, numai să nu vă apucaţi să creşteţi purcei pe balcon. Şi compania turcului… genial.

  2. purcei pe balcon, iete o idee
    mă gândeam că ar fi treuit să las iarba acolo şi să fac un coteţ de găini. de-o lună încoace ne-a’nebunit de cap un mierloi, ce-ar mai conta cătcărăgeala găinilor

  3. …ai dă sufletu’ tău de intelectual, tapirule… ai fil iur pain.
    Păi… d-aia ai făcut tu facultate? Să dai la sapă?
    :))
    Atenție cu turcu’ ăla bre, totuși; otrăvește și tu o fântână, ceva, preventiv, zic.
    🙂
    Hai că mai vrem update-uri… eventual tu și turcul, prietenia tradițională între cele 2 popoare… chestii d-astea, mioritice.

  4. bre, docamdată e on hold operaţiunea, că de doo săptămâni ie frig şi ploo. n-am apucat să pun jumatea ailaltă. au ieşit moaţele la ceapă se pare, totuşi. mi-am mai luat un set de seminţe în caz că astea nu apucă să mai iasă

    turcu’ văd că a pus nişte araci pân grădină – la toamnă mâncăm fasole, cred.

  5. …Păi… ce vrei… încălzire globală, nu?
    Cum am zis… atenție mare la turci.
    Că ăștia… odată scoate iataganu’… și îți rade cozile de la ceapa verde!
    Plus că… ei știu să gătească gustos… te trezești că te faci frate de cruce la bucătărie cu turcul, doamne-ferește!
    🙂

  6. E aproape idilic…nici nu imi vine a crede ca intr-o tara ca Elvetia omul isi mai apleaca gheaba sa sape un strat, ce sa mai zic de straturi in sine? sau de civilizatie asa cum e ea inteleasa la ora actuala, direct proportionala cu gradul nostru de robotizare si invers proportionala cu orice farima de natura…
    Eu una vreau sa vad recolta!

  7. ba eu ma astept ca tocmai intr-o tara ca Elvetia oamenii sa se ocupe de gradinarit si alte chestii in natura..In US nu au ajuns inca la nivelul asta, se obsedeaza cu gazonul si atat.

    Gradina merge binisor, dar trebuie sa replantez niste portiuni. Rosiile s-au prins si le merge bine

  8. Gata, inghit in sec si plec…inapoi in biroul meu unde sint vesnic ametita si claustrofoba, ca de…au acces la birouri cu ferestre doar piloshii…ce sa fac? sa ma duc oare sa aranjez cu “duamna de la cadre” cu o cioco sa imi dea si mie o fereastra linga un strat…de gazon?

  9. A…imi pare rau! Si eu care credeam ca vii cu recolta!
    Asta e o vara tipica prin partile respective?
    10 grade? Nu de alta, dar trebuie sa fiu in cunostinta de cauza cind imi schimb domiciliul.

  10. cica nu e tipica, da’ Toshiko nu mai crede.
    au venit gradele dooj’si mai mult deja, sper sa nu mai plece. Pe mine personal nu prea ma deranejaza vremea rece, dar devine iritiant cand ai gradina 🙂

  11. Nu numa’ că te lasă, da’ te şi incurajează. Lanţul de magazine Migros (care, alături de Coop, au monopol pă piaţa elceţiană de supermarket-uri şi hypermarket-uri sau cum s-or mai numi) au o ramură dedicată grădinăritului (Migros Do-It & Garden), de’acolo mi-am luat io sculele şi seminţele şi furtunu de dooj dă metri. La bloc la mine e tot o grădinăreală, care mai de care. Ba am văzut din autobuz nişte zone mai spre marginea Bernei unde ar fi terenuri virane dar unde sunt (închiriate de municipalitate, cred) grădini. Iniţial am crezut că sunt slums, dar când te uiţi mai atent vezi parcelă lângă parcelă, frumoase şi ordonate, fiecare cu câte o căsuţă mică (un soi de magazioară) cochetă, uneori o masă, scaune, etc. Bănuiesc că sunt bernezi care închiriază spaţiu de gădinărit….

    Pomi, cre’ că pot să pun şi pomi, vecinu’ de tarla (ăla din poza a doua, care a dispărut la nepoţi probabel că grădina i s-a cam înierbat) are un cais care tocma’ s-a copt şi nu’ş ce să fac, să adun şi io o caisă doo?

    Şi apropo, azi am adunat deja o mână de roşii cherry şi doi castraveţi cornişon. Ridichi am să şi dau, varza a răsărit, ce mai. Deseară tre’ să ies să ud iar da’ vorba lu’ Laur şi Blegoo, să-mi fac un plan întâi şi să mă uit la starea vremii.

  12. ia-i ma, o caisa, doo, ce dreaq? baga un barter cu el – invata-l ce-i patrunjelu’, mararu’, da-i si lui sa vada cum se face ceorba, nah, stii tu!
    comnata-mea, din germanica apropoiata, se plange de varza / cica nu-i ies sarmalele din ea, ca e cam ca cartonu’, ca una, ca alta…
    ia deda-i tu si la varza adevarata, d-aia buna de sarmale, ca poate gasesti un debuseu, ceva ! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *