la cererea publicului

Nu ie mare filozofie.
Se iau doo verzi medii – am găsit unele mai desfoiate un pic (verzele americane sunt în general foarte compacte, probabil crescute forţat). Se toacă tăiţei. Aşa. Poormă am luat nişte Smoked Pork Jowl (singura chestie pe care am găsit-o aici care seamăna cu şunculiţa noastră – “American bacon” nici nu se apropie), am găsit un sortiment făcut la o fermă în Idaho, pe care am tăiat-o în felii mai groase.



Într-o cratiţă adâncă am pus un deget de ulei, feliile astea de şuncă, şi bucăţi de carne de porc tăiate potrivit de mari, la foc potrivit, cu capac.



Când a început să sfârâie şi şunca să se topească am adăugat o ceapă mare tocată fin la un loc cu ceva morcov, tocat şi el foarte fin. La capac iarăşi, înăbuşit. Plus ceva sare, piper, şi un praf de boia de ardei iute (cayenne pepper, aici). Când totul sfârâie-fierbe vesel, se adaugă varza tocată care, în prealabil (secret) a fost frecată cu sare grunjoasă într-un castron (să îşi lase zeamă şi să se înmoaie).



Varza se pune peste fierbătura/prăjeala din cratiţă; nu am amestecat din prima, ci am lăsat-o aşa să înceapă să se înăbuşe. Deasupra am aruncat şi o mână de sauerkraut (adicătelea varză murată tocată, la borcan) şi deasupra de tot bulion de roşii (d’ăla cu roşii tocate bucăţele) vro trei-patru linguri sănătoase, şi morcov tăiat rondele de data asta. Capac, foc mic, şi după cinci minute am început să amestec alene cu lingura de lemn, aducând carnea şi jumările la suprafaţă.



Amestecatul ăsta s-a petrecut de câteva ori,la intervale rare, până totul e omogen şi frumos. De’acu’ se lasă la foc mic, la capac, cam o oră, verificând din când în când să nu se lipească. Varza trebuie să scadă binişor, şi să îşi schimbe culoarea (de la sucul de roşii fiert).

Cam atât.

Pofte.