necredințele mele – unu

**********
nu cred în mașina de spălat vase
argumentele aduse sunt doo, de regulă: “e mai comod” (sigur, îndeși vasele acolo și gata) și – ăia de se simt mai economi – “e mai economicoasă” cu varianta environmentaliștilor “e mai bună pentru mediu”
pah
mai comodă nu este, că vasele trebuiesc în general răzuite și, de cele mai multe ori, limpezite înainte de a le pune în mașină. adicătelea faci juma’ de treabă oricum. apoi, în genere tot acumulezi vase murdare în mașină, că nu îi dai drumul pentru două farfurii, și se întâmplă doo lucruri, resturile de mâncare se usucă și ies mai greu (cu extrema că se împut), și doi te poți trei fără vase suficiente fix când ai nevoie

nici mai econoamă nu este, un ciclu de spălat consumă litri de apă, plus electricitatea aferentă (care nu e puțină). din nou, dacă speli vase puține pe ciclu, consumi de arde.
dacă știi cum să speli vase la chiuvetă, vorba lui Ben elvețianul, “it’s good for the soul”, consumi mai puțină apă și termini mai repede.

**********
nu cred în lactatele degresate (în america poți cumpăra chestii paradoxale precum smântână fără grăsime). nu sunt mai sănătoase, dimpotrivă (amidonul înăuntru pus ca sa compenseze, și gumele et comp., sunt mai nesănătoase decât grăsimea scosă). teoria că “grăsimile îngrașă” e falsă, un fad comercial (dar care vinde, nu?). te îngrașă lipsa de activitate și consumul de zahăruri rafinate. zahărul rafinat (ălea cu moleculă mică, precum dizaharidele), spre deosebire de polizaharidele ca amidonul, au intrat în alimentația speciei umane de doar trei-patru generații. evolutiv, e mult prea puțin, nu suntem adaptați la asta. te mai îngrașă toată chimicăreala de doctorat în chimie de se găsește în orice produs alimentar. e de neevitat, alminteri nu am putea hrăni eficient șase miliarde de oameni (din care jumate au fițe la alimente).
moda cu degresarea are o explicație economică simplă, dacă aplicăm briciul lui Occam: valoarea adăugată (sper că ăsta e termenul românesc). unui litru de lapte poți să îi adaugi o valoare până la un punct. dar dacă a) scoți grăsimea pe care o transformi jumate în unt jumate în smântnă low-fat (amestecată deci cu amidon care este mult mai ieftin, în criza de supraproducție de porumb și altele) și b) reușești să crești valoarea adăugată a acestor produse noi, profitul crește exponențial. și cum crești valoarea adăugată? – introducând-o în mentalul colectiv drept “importantă”. dacă pe om îl convingi că laptele degresat este “mai sănătos”, el va fi dispus să plătească la fel de mult sau mai mult pe laptele degresat față de prețul laptelui integral, iar tu rămâi cu alte produse pe care să le valorifici folosind aceeași tactică. valoarea adăugată a produselor consumerusmului de secol 21 este pură convenție socială.
ăia din marketing sunt psihologi aplicați mai buni ca ăia teoretici de la harvard

**********
nu cred (și aici cora se va enerva, dacă mai citește blogul ăsta după enervarea precedentă) în uleiul de măsline.
nu cred că e mai bun (sau mai prost) decât alte uleiuri, nu cred că are ceva special. aici se aplică ce spuneam mai sus, valoarea adăugată prin conveție socială. așa că folosirea de “extra virgin olive oil” a devenit o modă, un statement, motivul real fiid că e cel mai produs ulei vegetal și producătorii au intrat în cercul vicios al consumerismului, trebuie să vinzi din ce în ce mai mult ca să păstrezi un profit constant.

**********
în ce nu mai cred?

Series Navigationnecredințele mele – doi

26 thoughts on “necredințele mele – unu

  1. de citeva luni sint pasionat de antreuri gen salata verde cu crutoane, creveti si avocado, totul stropit din belsug cu ultravirginal de masline.

    merge perfect cu un alsace ceva mai bogat la trup, sa zicem un riesling.

    dar maslina face totul, pe onoarea mea.

  2. Adevarat, nu merge cu orice. Dar merge sigur cu niște “filet de sole” dat la cuptor 20min la 180 de grade. Ceva mai simplu si mai bun nu cred ca exista.

  3. ștefane, îți mai aduc și eu, complementar, încă câteva linkuri d’astea.
    tocmai pentru că eu cred în știință, nu cred în claimuri absolute bazate pe ea. putem demonta în bucățele, și analiza, orice studiu îmi arăți, și o să îți spun că nici un studiu nu are o singură interpretare.

  4. Eu nu cred in necredinciosi 😀

    Ar fi interesant de facut o istorie a lucrurilor considerate de-a lungul timpului ca fiind nocive, a acelora considerate “the ultimate product”. Mai prind din cind in cind reclame vechi (tiparite, stil afise) si ma stric de ris.

    Sa nu uitam cum Coca-Cola a fost la un moment dat produsul raspuns la toate. Sau cum psihotropele erau visul oricarui terapeut (pun intended, ‘f course).

    Important e ce poti vinde, nu ce e bun. Si, in definitiv, ce e bun? Bun sa ce? Sa maninci, de exemplu, in cantitati industriale stind ca pleasca la TV si sa-ti pastrezi in acelasi timp abdominalii/fesierii perfecti?

  5. un exemplu mai recent este laptele praf si formula milk, care au fost in mare voga prin anii 70 in sus.
    the buzzword for “bun”, acum, e “healthy”. pana si 7Up si McDonalds incarca sa capitalizeze pe trendul asta (ceea ce este, totusi, hilar)

    incep, incet incet, sa nu mia cred nici in “organic” sau “bio”.

  6. Apropos de McDo, poate una dintre cele mai hilare chestii vazute vreodata a fost faptul ca acum citiva ani faceau reclama agresiva prin tot Cairo ca si-au obtinut patalamaua de “mincare halal” (halal este echivalentul arab al kosher-ului evreiesc). Si gaseai pe toate ambalajele lor de mincare o eticheta rotunda (stil “ISO 900xx Certified”) cu “halal food”. Asta da globalizare.

    Cit despre “organic” si “bio”… sintem o rasa ipocrita, tapire. Nu ne-am departat atit de mult de natura cit ne-am indepartat de sinceritate si logica. 7 miliarde de oameni de hranite cu oua/piept/pulpe de la gaini crescute in libertate, intr-o curte in care sa alerge libere, hranite “natural”? Sa fim seriosi. Si asta e doar un exemplu. “Organic” si “bio” sint mai degraba etichete de diferentiere sociala.

  7. de aia zic și io cu bio și organic. cât timp fuseseră produse de nișă (ca iaurtul acum patruzeci de ani), era credibil. când companiile s-au prins că e un mare buzzword și au început să producă organic în masă, s-a dus încrederea.

    dar cu excepție: elvețienii chiar țin găinile în aer liber și vacile fericite. ei au de hrănit numai 7 milioane totuși. și având în vedere că în numai în 2011 au vândut ceasuri în valoare de 19 MILIARDE de franci, probabil că își permit 🙂

  8. Da, faza e ca nu ne mai permitem noi. Nu pot sa uit cum am mincat eu, o data, pomana porcului proaspat taiat si am vomitat tot de la mirosul si gustul ala, de carne proaspat taiata. Laptele, daca nu-i indoit cu apa, am baut o gura si pa, imi ajunge pe tot restul vietii. Eu cred ca-s modificata genetic.

  9. daaa… si eu am ceva cu masinile de spalat vase; de acord cu prima! si cu argumentele…
    astea-s pentru cucoane cu fite!
    la uleiul de masline nu ma bag ca nu ma pricep, dar e ceva cu plantele astea mediteraneene… au ele ceva sanatos acolo inauntru…

  10. Daca ai la masa, zilnic, de trei ori pe zi, intre 5 si 10 persoane, masina de spalat vase e o binecuvantare (nici nu ma intereseaza cat consuma).
    Uleiul de masline imi place numa’ pe alocuri, altfel imi pare ca are gust de sapun (poate si sapunul era de masline, cine stie)
    Laptele degresat imi place. Iaurtul degresat e o chestie fara nici un gust, iar untul slab pe o felie de paine ma face sa ma simt trista (nu se intinde, nu se face spuma, e bun numa’ la gatit).
    Am zis.

  11. tapirul a zis:

    au vândut ceasuri în valoare de 19 MILIARDE de franci

    Nici astea nu mai sint bio, nu mai sint ce-au fost… 🙂

    Altfel… Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! 🙂

    Pai Tapire, tocmai cand gasii masina de facut ulei de nuca (pt ca nu are ce face un prieten cu nucile de multe ce are) tocmai acum te gasishi sa boscorodeshti uleiurile presate la rece… … … 🙂

  12. nu breeeeeee. nu le boscorodesc (apropo, știai că “bozgor” și “boscorodi” au origine comună?), zic doar că nu cred că uleiul de măsline e cel mai cel.
    ulei de nucă presat la rece în casă, fain. te invidiez. da’ntreb, trebuie să le spargi și alegi întâi nu?
    băi, 19 miliarde de franci, asta înseamnă 68 miliarde lei noi (în lei vechi nu mă mai bag). numa’ ceasuri…PIB-ul româniei în 2000 a fost de 80 miliarde lei noi (mă rog, recalculat cum ar fi)

  13. hehe, domn tapiru’, i’ati dom’le masina de spalat profesionala, d’aia Miele, ce le spala in 3 minute. ca pt 3 minute dai sa speli si 2 cesti de cafea 😀
    in rest, pe mine nu ma lasa geranta sa’mi pun, asa ca le arunc toate vasele si tacamurile la gunoi, nu le spal, e mai economic ;))

  14. Masina de spalat vase e convenabila in occident, unde curentul electric e ieftin si apa f. scumpa (cand am vazut factura de 6euroi mcub apa, mi s-a evaporat instant jegul de pe spinare). Un ciclu de spalat vase consuma 15-20l, functie de masina. Mai merita la cine are pahare si le foloseste – ies gata lustruite. Da, tre dat jos jegul mare, eu fac asta imediat dupa folosinta – nu apuca sa se usuce.

    Aia cu low-fat e ok pt cine deja e cu colesterolul in pioneze. Cine e gras, tot gras ramane, si nici nu mananca iaurt 🙂

    iar ulei presat la rece gasesti si de floarea soarelui in Ro. Si ie ieftin – dar e mai fashion sa dai pe o sticluta de ulei transportat si sa zaca prin magazine vreo 2 luni. Dar ce fain e de facut pasta din seminte de bostan si dres salata cu ea ….

    Bucataria romaneasca are multe minuni. Mai faine sunt caprele din ograda vecinului – uitam sa ni le apreciem.

  15. tot nu sunt convins cu mașina de spălat vase.
    pahare îți fac lucitoare cu juma de litru de apă și o cârpă. dacă știi cum să speli de mână, nu lăsând apa să curgă în neștire, ci cu chhiveta cu dop, jumate cu apă și detergent, sau apa asta într-un vas mai mare, consumi cinci litri de apă. iar în california, heh, vezi tu cât te costă apa

  16. give me a break! “Timing my water consumption to wash the breakfast dishes, I used over 13 gallons.” – da’ cum a spalat bre vasele dimineata de a folosit 50 litri de apa? io fac baie in 50 litri de apa. pe de alta parte, americanii consuma de trei ori mai multa apa pe zi comparativ cu europenii, deci.

    inca nu sunt convins de spusele unei cucoane utilizatoare. io’ti spal vasele unei intregi petreceri in fix tot atata apa ca si dishwasherul pentru un ciclu. umple chiuveta pe jumate cu apa calda cu detergent, spala tot ce e de spala, goleste, si limpezeste la jet mic. mare branza.

    treaba e ca acum am – pentru prima data in viata – si dishwasher. nu am tradus inca instructiunile din germana si probabil il voi folosi doar dupa vreo petrecere.

  17. ei, asta am pus-o mai mult ca sa te oftic, nu prea mi-s simpatici americanii din ziua de azi…

    imi amintesc un articol din almanahul “Scanteia”
    de pe la mijlocul anilor ’70 si acolo era vb. despre consumul de apa iar acolo erau dati ca exemplu de risipa si creditati cu 630l/zi/cap de locuitor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *