recent am asistat la o explozie de share, pe facebook, a unui clip publicitar avand-o ca protagonista pe Maia Morgenstern si ca tema salvarea Rosiei Montane.
filmul originar a fost, pare-se, postat pe un blog, cu eticheta “reclamă cutremurătoare”, unde a declansat un numar mare de comentarii, si de unde a fost preluat mai departe pe facebook

spotul poate fi vazut mai jos.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=22O9J8PRK-Y[/youtube]
pe scurt, clipul o arata pe Maia Morgenstern care se prezinta (“sunt Maia Morgersern”), isi da jos bratara si colierul de aur, apoi isi smulge cerceii de aur de la urechi si spune, sangerand, “va dau aurul meu, numai lasati-ne in pace”. filmul trece printr-un prim-plan al cerceilor insangerati lasati pe masa, langa colier si bratara, si prezinta, in text, mesajul “un om valoreaza mai mult decat aurul pe care il poarta. la fel si o tara”, cu un gross-plan apoi pe cariera de exploatare

prestatia Maiei Morgenstern este (de asteptat) exemplara. realizarea tehnica a clipului, de catre papaya advertising, este si ea exemplara. cadrul, muzica, atmosfera, bine alese, alegerea peliculei alb-negru, vantul si praful, contrastul de culoare la sfarsit (aurul si sangele)

in general cei care au trimis mai departe filmul sunt “fara cuvinte”, “cutremurati”, “profund afectati.” ceea ce arata, din nou, succesul companiei de publicitate – pentru ca asta este scopul ultim al unui spot publicitar (de orice natura, comercial au ba), de a declansa o anumita reactie emotionala in publicul consumator.

dar.

daca realizarea tehnica si artistica este exemplara, clipul respectiv pacatuieste, zic eu, prin alegera gresita a mesajului, prin supradramatizare si prin autocontradictie.

incep cu mesajul: mesajul principal al clipului este de protest impotriva redeschiderii exploatarii aurifere de la Rosia Montana. taberele sunt extrem de impartite, iar subiectul extrem de spinos (tipul de situatie in care, de fapt, apelul la emotional are succesul cel mai mare – lucru de care clipul respectiv profita din plin).
problema principala a redeschiderii Rosiei Montane – asa cum o inteleg eu – este ca redeschiderea exploatarii poate pune in pericol sanatatea celor din jur, distruge un sit arheologic important si are impact demografic prin necesitatea stramutarii populatiei din zona. fiind in Romania, peste toate acestea se aseaza evident spectrul coruptiei si a faptului ca statul roman (recte cetatenii ei) vor profita foarte putin (daca e sa credem analizele unora).

problemele astea, din pacate, sunt absente din mesajul clipului, mai ales pentru cineva care nu este foarte la curent cu problematica cazului respectiv. senzatia pe care o da clipul este antiteza “ei” si “noi”, “ei” fiind un grup nenumit, caracterizat prin, dickensian, avaritie, opus “noua”, oamenii sarmani si cinstiti, dispusi la sacrificii majore. o antiteza “bogat-sarac” aproape marxista. clipul sugereaza, astfel, ca problema majora a Rosiei Montane este avaritia, imbogatirea, valorizarea materialului si nu a umanului (“un om valoreaza mai mult decat aurul”).
foarte miscator, dar nepotrivit societatii in care (vrem sa) traim. capitalismul, cu notiunea aferenta de profit, este o norma acceptata, o norma la care vrem sa aspiram. a face profit dintr-o afacere, a fi antreprenorial nu este un pacat in sine (felul cum o faci poate fi, da).
daca exploatarea de la Rosia Montana s-ar realiza (sa zicem ideal) intr-un mod care sa nu pericliteze mediul si oamenii din jur, daca impactul economic ar fi pozitiv, daca statul si cetatenii sai ar beneficia de pe urma acestei exploatari, Rosia Montana nu ar fi o problema, dimpotriva. ar fi o investitie. eforturile trebuiesc canalizate in directia asta, iar un mesaj civic ar trebui sa reflecte asta, si nu “ei bogati avari, noi saraci ce ne jertfim”

supradramatizare: desi inteleg motivatiile pragmatice (de fapt) ale folosirii unui mesaj socant (sangele e intotdeauna socant), drama din clipul de mai sus e totusi exagerata si inadecvata. de ce cerceii trebuiesc smulsi de la urechi? de ce nu dati jos pur si simplu, cum au fost date jos colierul si bratara (stiu raspunsul, ar fi fost un clip mai banal)? de ce mesajul este “voi suferi personal (dincolo la renuntarea la ceea ce posed) ca sa evit aceasta monstruozitate de proiect”? cum s-ar traduce, in viata reala, aceasta suferinta? unde este echivalentul ei? inteleg exagerarea dramatica a unui fapt intr-un clip de genul asta, dar cand faptul nu exitsa?

autocontradictia: Maia Morgenstern raspunde avaritiei “celorlalti” renuntand la “aurul meu”. E o contradictie aici. Daca opunem saracia simpla avaritiei imbogatite, de unde “aurul meu”? de ce il avem, de unde il avem, cum l-am obtinut? de ce (implicit) “aurul meu” e cinstit iar al lor nu?

in concluzie, nu sunt la fel de mut si cutremurat ca altii – dincolo de aprecierea unui film bine realizat tehnic si artistic.
cam atat