do you remember the time?

Bancuri de dinainte, primite de la Bodu: – Un tip trecea pe stradă ţinând în mână, cu mare grijă, un sul de hârtie igienică. Trecătorii îl priveau invidioşi, iar unul chiar l-a întrebat: „Nu vă supăraţi, de unde l-aţi luat?”, „Acum câteva minute l-am scos de la Nufărul…” – Când a plecat de-acasă, Prunariu i-a lăsat maică-sii un bi let pe masă: „Am plecat în Cosmos. Vin peste o săptămână”. Când vine, găseşte pe masă un bilet de la maică-sa: „Am plecat după brânză. Nu ştiu când vin”. (26 mai 1981) – La uşa unui apartament sună un puşti: „Tanti, ai făcut supă?”, „Da, puişor, vrei să guşti şi tu?”, „Nu, mulţumesc”, „Atunci, de ce-ai venit?”, „Te roagă mama să ne împrumuţi şi nouă osul”. (6 decembrie 1982) – Din…

Read more

curci

Ieri am ieşit la o tură cu maşina cu Toshiko, prin cartierele din dealurile împădurite ale Corvallisului (locuri superbe de locuit, eşti practic în mijlocul pădurii). Mă cam rătăcisem la un moment dat, între un “Dead End” şi altul, şi mă tot învârteam în cerc (mai şi ploua) – am văzut casa şi microbuzu’ lu’ unu’ de vreo trei ori (undeva pe Skyline Drive. Sau Windsor Pl.). Hartă mai mare aciulea, daca pofteşti Ee, numai bine se opreşte ploaia şi pe ce îmi pică ochii, după o curbă? – un stol de vreo 24 curcani sălbatici păscând liniştiţi în curtea unui concitadin (unii) şi traversând strada (alţii, de era să dau peste ei, noroc că pe străzile alea se cam merge cu 15km la oră). Iniţial am văzut numai vreo…

Read more



varză călită

la cererea publicului Nu ie mare filozofie. Se iau doo verzi medii – am găsit unele mai desfoiate un pic (verzele americane sunt în general foarte compacte, probabil crescute forţat). Se toacă tăiţei. Aşa. Poormă am luat nişte Smoked Pork Jowl (singura chestie pe care am găsit-o aici care seamăna cu şunculiţa noastră – “American bacon” nici nu se apropie), am găsit un sortiment făcut la o fermă în Idaho, pe care am tăiat-o în felii mai groase. Într-o cratiţă adâncă am pus un deget de ulei, feliile astea de şuncă, şi bucăţi de carne de porc tăiate potrivit de mari, la foc potrivit, cu capac. Când a început să sfârâie şi şunca să se topească am adăugat o ceapă mare tocată fin la un loc cu ceva morcov, tocat…

Read more

leapşă cu cireşari, alta

asta e mai grea. E mai degrabă un concurs. Şi anume, legat de ce zicea radio33 cu Castelul fetei în alb şi vacanţa ideală…e aşa: Cine poate să deseneze un blueprint cât mai exact al castelului fetei în alb? M-am chinuit toată copilăria şi nu am ajuns la un rezultat mulţumitor. (aici găsiţi [download#2#size#nohits] în format zip.

Read more

leapşă cu cireşari

asta e o leapşa pe ouate. unu: dacă ai putea să fii într-unul din cele cinci romane ale lu Constatin Chiriţă, în care ţi-ar place să fii? Şi doi (corolar), ce cireşar ţi-ar place cel mai mult să fii? Io când eram mic voiam să fiu Tic (cu puseuri de Ursu), acum însă cred că aş vrea să fiu Dan. Haios, bun prieten, inimos, o perfecţiune a imperfecţiunii. (surora mea cred ca voia să fie Maria……) Adăugat mai târziu: Cine doreşte, găseşte volumele, în format, zip aici: [download_cat#2]

Read more

jurnal de interviu – lista de dezastre

când am ajuns în Metz cu amicul R., primul lucru pe care l-am făcut a fost să o sunăm pe Cristina. Care era în România. De fapt nu primul, primul a fost să bem un vin roşu. – Alo, uite am ajuns, l-am recuperat şi pe tapirul, totul e în ordine, uite ţi-l dau şi pe el. – Alo, bine aţi ajuns, ce mişto de voi, DAR: aveţi grijă să nu inundaţi! (asta cu referire al un episod de acum câţiva ani când am dormit, eu şi Coiotul, la ei în apartament in Bucureşti şi noaptea aia s-a spart o ţeavă de apă. S-a retezat pur şi simplu robinetul-de-sub-chivetă din baie, şi a curs în voie până se facuse apă până la gleznă în tot apartamentul; la şase dimineaţa găleteam…

Read more


măcinici

…sau muchi-nichi, cum a scris Toshiko pe eticheta-de-pus-în-frigider… nu’ş cine mi-a adus aminte.. a, da, Chief din Madrid, pe messenger. Că e 9 martie, ziua de măcinici. Aşa că m-am repezit în bucatărie, am  înşfăcat o oală şi m-am pus pe treabă. Aşa din ochi am pus patru măsuri de făină şi una de zahăr intr-un vas adânc de inox. Am amestecat zahărul cu făina băăăăăi! cu telul! să se omogenizeze bine. Bun. Dupe aia am spart doo oo şi am amestecat uşurel să înglobeze făina, dupe care am început să torn lapte. Din ochi aşa, apoi am mai dres cu făină, până a ieşit o cocă frământantă. Să nu uit secretu’, am pus praf de scorţişoară direct în cocă, odată cu zahărul. Pui tu dupe aia şî în apa…

Read more


jurnal de interviuri – episodul doi

Cum ziceam, în Freiburg nu am avut prea mult timp la dispoziţie. De ajuns am ajuns seara pe la 5, am explorat un pic sa localizez departamentul, şi am mâncat într-o bodegă nemţească. A doua zi interviul a fost la opt jumate, am participat apoi la prezentarea altui candidat (pentru poziţia cealaltă, de economist), am luat prânzul cu profii şi într-o oră aveam tren. Spre Frankfurt, unde mă aştepta ambasada. Din păcate am ratat cârnaţii de la catedrală, recomandaţi de Manolo – mâncasem deja de prânz, iar ploaia-lapoviţa nu prea mă inspira. M-am dus până la catedrala, totuşi. La ambasadă circul de rigoare. Paranoia tipică (şi self-important) a americanilor – au găsit external hard-drive-ul meu  în geanta şi parcă găsiseră ceva din Aria 51. Nu m-am frecat prea mult în…

Read more