Bancuri de dinainte, primite de la Bodu:

– Un tip trecea pe stradă ţinând în mână, cu mare grijă, un sul de hârtie
igienică. Trecătorii îl priveau invidioşi, iar unul chiar l-a întrebat:
„Nu vă supăraţi, de unde l-aţi luat?”, „Acum câteva minute l-am scos de la
Nufărul…”

– Când a plecat de-acasă, Prunariu i-a lăsat maică-sii un bi let pe masă:
„Am plecat în Cosmos. Vin peste o săptămână”. Când vine, găseşte pe masă
un bilet de la maică-sa: „Am plecat după brânză. Nu ştiu când vin”. (26
mai 1981)

– La uşa unui apartament sună un puşti: „Tanti, ai făcut supă?”, „Da,
puişor, vrei să guşti şi tu?”, „Nu, mulţumesc”, „Atunci, de ce-ai venit?”,
„Te roagă mama să ne împrumuţi şi nouă osul”. (6 decembrie 1982)

– Din dispoziţia lui Ceauşescu s-au făcut experimentări şi încrucişări de
meri, pentru a se crea un soi de măr pitic, de numai 50 de cm, pe care
să-l poată culege şi şoimii patriei. (28 septembrie 1983)

– Un miliţian prinde o pereche într-un boschet. Îi duce la
secţie şi, de aici, în faţa tribunalului. La proces, fata e felicitată
pentru patriotism şi băiatul pentru iniţiativă. Miliţianul e arestat
pentru întrerupere ilegală de sarcină… (17 martie 1984)

– Ce-i mai rece şi mai rece decât apa rece? Apa caldă. (17 ianuarie 1985)< br>

– De ce a luat comuna Scorniceşti titlul de „Erou al noii revoluţii
agrare”? Pentru că a crescut cel mai mare bou. De ce n-a luat şi comuna
Petreşti titlul de „Erou al noii revoluţii agrare”? Pentru că anul acesta
nu s-a acordat titlul şi pentru cea mai mare vacă. (3 ianuarie 1987)

– Ultima dorinţă a românilor: să moară Ceauşescu Nicolae şi Elena să ajungă să
trăiască din meditaţii la chimie. (28 decembrie 1988)

– Ce-a fost înainte: oul sau găina? Mai înainte au fost de toate. (cules
pe 12 noiembrie 1979)

Ieri am ieşit la o tură cu maşina cu Toshiko, prin cartierele din dealurile împădurite ale Corvallisului (locuri superbe de locuit, eşti practic în mijlocul pădurii). Mă cam rătăcisem la un moment dat, între un “Dead End” şi altul, şi mă tot învârteam în cerc (mai şi ploua) – am văzut casa şi microbuzu’ lu’ unu’ de vreo trei ori (undeva pe Skyline Drive. Sau Windsor Pl.).


Hartă mai mare aciulea, daca pofteşti

Ee, numai bine se opreşte ploaia şi pe ce îmi pică ochii, după o curbă? – un stol de vreo 24 curcani sălbatici păscând liniştiţi în curtea unui concitadin (unii) şi traversând strada (alţii, de era să dau peste ei, noroc că pe străzile alea se cam merge cu 15km la oră). Iniţial am văzut numai vreo zece, dar apoi au tot început să apară tacticoşi (şi cu aerul ăla uşor tembel, specific curcilor, uitându-se cu un ochi la mine) de printre copaci şi tufe.
Nu aveam aparatul de pozat la mine (isn’t it ironic? vorba lui Morissette), aşa că fur şi io o poză de pe Google, săracu’



Ca ăştia erau, numa’ că mai mulţi.
PS Ăla din dreapta parcă se duce cu o treabă undeva.

ian ascultaţi:

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/66r8iRcU5E8" width="425" height="344" allowfullscreen="true" fvars="fs=1" /]

Despre ce vă aduce aminte?

Mie de LA…

la cererea publicului

Nu ie mare filozofie.
Se iau doo verzi medii – am găsit unele mai desfoiate un pic (verzele americane sunt în general foarte compacte, probabil crescute forţat). Se toacă tăiţei. Aşa. Poormă am luat nişte Smoked Pork Jowl (singura chestie pe care am găsit-o aici care seamăna cu şunculiţa noastră – “American bacon” nici nu se apropie), am găsit un sortiment făcut la o fermă în Idaho, pe care am tăiat-o în felii mai groase.



Într-o cratiţă adâncă am pus un deget de ulei, feliile astea de şuncă, şi bucăţi de carne de porc tăiate potrivit de mari, la foc potrivit, cu capac.



Când a început să sfârâie şi şunca să se topească am adăugat o ceapă mare tocată fin la un loc cu ceva morcov, tocat şi el foarte fin. La capac iarăşi, înăbuşit. Plus ceva sare, piper, şi un praf de boia de ardei iute (cayenne pepper, aici). Când totul sfârâie-fierbe vesel, se adaugă varza tocată care, în prealabil (secret) a fost frecată cu sare grunjoasă într-un castron (să îşi lase zeamă şi să se înmoaie).



Varza se pune peste fierbătura/prăjeala din cratiţă; nu am amestecat din prima, ci am lăsat-o aşa să înceapă să se înăbuşe. Deasupra am aruncat şi o mână de sauerkraut (adicătelea varză murată tocată, la borcan) şi deasupra de tot bulion de roşii (d’ăla cu roşii tocate bucăţele) vro trei-patru linguri sănătoase, şi morcov tăiat rondele de data asta. Capac, foc mic, şi după cinci minute am început să amestec alene cu lingura de lemn, aducând carnea şi jumările la suprafaţă.



Amestecatul ăsta s-a petrecut de câteva ori,la intervale rare, până totul e omogen şi frumos. De’acu’ se lasă la foc mic, la capac, cam o oră, verificând din când în când să nu se lipească. Varza trebuie să scadă binişor, şi să îşi schimbe culoarea (de la sucul de roşii fiert).

Cam atât.

Pofte.

dacă vrei să termini Graduate School, să nu încerci să termini in 2008. Că vine cea mai mare criză în piaţa locurilor de muncă pentru PhD-şti căutând de lucru în academia. Ca mine.
http://www.nytimes.com/2009/03/07/arts/07grad.html?_r=1&em&emc=eta1

pentru cei interesaţi în problemele încălzirii globale şi în interpretările corecte ale fenomenului, o serie de articole pertinente, la obiect, şi foarte informate pe blogul “Clima noastra cea de toate zilele”