supraviețuire
florile mele – mușcatele și celelalte pe-care-am-uitat-cum-le-cheamă (aduse de la mama, un fir plăpând cu rădăcinuțe, acum doi ani) au trecut printr-o iarnă grea. în februarie – când am avut niște zile cu 23 grade – le-am scos afară câteva zile. într-o noapte, însă, le-a prins gerul, sărăcuțele. floara de la mama – care crescuse mare în vara de dinainte – rămăsese ca o mână uscată, de bețe fără frunze. i-am taiat ramurile, lăsând doar tulpina principală, dar nu m-am îndurat de ele și le-am ținut în apă. au prins rădăcini. mușcatele, și ele, incet-încet, au scos frunzulițe. acum sunt pline de flori.
haiducii lu’ şapte biţi
…au început să fie arestaţi unul câte unul. sper să primească maximum de ani de community service. să mai pună mână şi pe câte o mătură, for a change…
Citeşte mai departe
mă inervează
de la o vreme mă inervează extraordinar de mult clişeele
…precum şi chestiile ce ţin (exagerat) de thumos …
am intrat in randul lumii (elvetiene)
adicatelea mi-am luat bicicleta.
dar nu am fost suficient de patriot local sa o iau din elvetia unde e de doua ori mai scumpa. m-am dus in Basel la amicii G. si L. (sa le vad noul bebe) si amicul G. m-a dus in plimbare pe jos in partea germana a orasului unde se afla si un magazin de de toate, inclusiv biciclete.
asta sambata; duminica am scos-o la probat si m-a prins cea mai torentiala ploaie de am vazut pana acum.
dar merge bine. tre’ sa petrec cateva ore să o reglez, ca are vitezele cam vraiște (mi-am comandat carte de reparat biciclete pe amazon dot com); mi-am luat ceva scule, ulei de uns lanțul, o șa mai moale cu gel nu’s-de-care. numai casca nu iau, iote asa…
Citeşte mai departe
familiaritate
de câteva zile, pe străzile bernei, m-a lovit un sentiment de familiaritate. începea de la nas.
acum m-am prins, in sfârșit.
au înflorit teii…
Citeşte mai departe
edițtie adăugită
preluasem mai demult un set de “ce vor bărbaţii” (mi-a adus aminte lebăda de ele cu referirea ei la culori)
trebuie oleacă adăogită ediția
1. we mean what we say and we say what we mean. “yes” really means “yes”, and so does (especially so) “I don’t know”. it’s not that we want to be rid of your questions.
1. we understand you don’t care about technical stuff – we don’t care about blouses and knickknacks either. but if we say it needs to be (or to be done) in a particular way, take our word for it.
1. tell us what it is that needs to be done by us, and when. NOT how. if you know
ceasuri pe tavan: dileme
acu’ ceva vreme (sa tot fie un an si ceva) am cumparat, la insistentele lui Toshiko, un ceas d’ala radio care proiecteaza imaginea pe pereti
cam ca asta:

asa. l-am luat, l-am pus pe tablia de la capul patului, si acum proiecteaza frumos, in culori albastre, ora exacta pe tavan, asa ca incat daca stai in pat pe spate, te poti uita la ora ca la film, toata noaptea.
asaaaa. ei, dupa ce am instalat ceasul cu pricina s-a intamplat ca am avut doua randuri de musafiri care au dormit in patul respectiv. si: in ambele cazuri doamnele au fost cele incantate de ceasul pe tavan, nu domnii (care au declarat ca e de fapt cam enervant, ca daca au insomnii si mai…
Citeşte mai departe
laurențiu cazan și practica agricolă
întâi și întâi, laurențiu cazan e buzoian. așa.
și’apoi, să-l ascultăm oleacă cu sunetul ploii sale
așa.
în liceu am tot fost cărat în practici agricole, de toamnă, ba la struguri (cu cazare, un fel de tabără de dixtracții da’ mai și munceam), ba cu transport zilnic (săracul șofer ce-i auzeau urechile), la diverse legune precum cartofi, ceapă, fasole verde, ba la porumb.
la porumb mi-aduc aminte că ne puneau la două activități de bază: fie încărcat de bene cu porumb cărat de alții, fie cules de pe câmp porumbul (sau, de fapt, alergat după știuleți rămași în urmă)
și uneori ploua
și cântam așa (cu chief):
“picură ploaia încet peste noi
am ieșit cu toții pe câmp
nimeni nu are milă de
lok de dat ku ka(bbadonul)
aici se mută comentariile nașpa.
kabaddon primește premiul “mulliganoglu”, și dooj’de săbii în cap…
serenity
este început de decembrie 2010. mă aflu in Metz, un pitoresc oraș medieval de pe malul Mosellei, în Lorena.
un pospai timid de zapadă anunță un Crăciun ce stă sa vină, cu turta dulce, vin fiert si jucării. ne-am plimbat prin orașul vechi, printre tarabele multicolore, patinuarul instalat ad-hoc și roata mare a tiribombei
luminile felinarelor sunt domoale, galben aurii. e liniște.
pe malul apei sălciile picotesc, așteptând o primăvară ce e încă departe. dar nu sunt supărate. râul clipocește ușor, reflectând înapoi lumini pâlpâitoare, ca de lumânare, venite prin geamul parcă fumuriu al felinarelor galbene.
un cuplu de rațe, el si ea, plutesc legănat aproape de mal. poate și-au dat întâlnire aici. zâmbesc, nostalgic.
din întuneric doi bulgări de zăpadă țâșnesc, la interval de nici…
Citeşte mai departe
să-i răspund lui abbadon
..că la dumnealui pe blog sunt proscris se pare.
pe cafeina.ro am ajuns la recomandarea amicului R., care mi-a spus că e un blog scris bine, analize politice lucide și la obiect. mă rog, analiza politică nu prea este interesul meu, dar am încecat.
şi mi-a atras atenţia – printre altele – o discuție despre monarhie, asta pentru că și puck scrisese ceva pe tema asta, în contra monarhiei (destul de serios), iar la articolul mai sus citat o comentatoare (Lumi) şi-a exprimat nişte opinii anti-monarhie. comentatoare căreia i-am răspuns și eu, răspuns la care am primit o replică tare agresivă (deși cu nişte miștouri cam infantile, gen “tu nu ai învățat la școală?”) de la abbadon, şi care face subiectul (şi cauza ) postului de faţă…
Citeşte mai departe
salată de roşii
na, să vă spun neşte inveţii proprii
deci.
se iau roşii bune, se taie felii. e bine să fie mici si zemoase să-şi lase zeamă, nu ghiulele d’alea de se vând în pre-sezon, coapte în raft cu seringa.
ceapa roşie se taie solzi (nu măruntită), adică lăsate semilună. după tăiere se stoarce în pumni cu sare grunjoasă şi se trece repede prin jet de apă, dupe care se usucă pe un şervet de bucătărie.
mai trebuie mărar verde tocat, sare şi piper după gust, si un căţel de usturoi zdrobit (sau doi dacă sunteţi brave
trebile astea se amestecă în castron
se asezoneaza cu ulei bun (ulei de măsline dacă nu e prea puternic mirosul).
şi la sfârşit se pune peste treaba asta smântână. d’aia adevărată…
Citeşte mai departe
popoare migratoare
cum ne recita profesorul Botezatu de geografie, în liceu:
Vin hunii şi ostrogoţii
vin vandalii, vizigoţii,
vin avarii si gepizii
şi la urmă sanepizii!…
Citeşte mai departe
doo lepşuri
pentru cine vrea şi pofteşte.
o scriere de pe cafeina dot ro mi-a reamintit o idee mai veche.
şi anume să facem o listă cu unul-două-nouă obiecte de le-am cumpărat la un moment dat (sau ne-dat), ob’ecte pe care le-am folosit într-adevăr. dacă nu te poţi gândi la un astfel de ob’ect, e cam grav….că iote io, am un abula rasa, ca nu mă pot gândi decât la ibricul roşu, fix ca ăsta de aici, cumparat acu’ un an jumate de la o tărăbuţă din piaţa de la Hale din Ploieşti şi cărat în Elveţia la bagajul de mână. fac zilnic cafea in el, dimineaţa, plus ceai, vin fiert, hot apple cider, et caetere. a, şi mai am o gentuţă d’aia de umăr, mică, de-i zicea “borsetă”…
Citeşte mai departe
vodka
nu m-am putut abtine
la birou avem un super-mega coffe-maker elvetian, facut de compania Jura, se cheama el IMPRESSA XS90
super-mega pen’ ca costa vro peste $2000
botoanele cu care alegi ce si cata cafea vrei s-au cam estompat de la atatea apasari, asa ca cineva a lipit cu scoci biletele de hartie care spun “1 coffee”, “2 coffees”, “1 espresso”, “2 espressos”.
in dreapta cum te uiti e furtunasul cu care poti sa faci spuma la capuccino
si nu m-am putut abtine; am pus si io un biletel identic pe care scrie “1 vodka”…
Citeşte mai departe
postliceală
dom’ne, ce bun e google ăsta.
azi nu’ş ce-mi vine, ce amintire îmi strafulgeră prin faţa ochilor, şi îl caut pe net pe prietenul T. cu care am fost coleg acum mulţi ani la postliceală, şi căruia îi pierdusem urma tot acum mulţi ani.
io nefiind prea tocilar de felul meu, nu am intrat la facultate din prima. voiam io medicină de când mă ştiu şi citeam cărţi de popularizare a igienei la sate găsite la Ploştina sub patul din foişor, da’ n-am intrat din prima, asta e. era anul de graţie 1991 (anul ăsta am întâlnirea de dooj’ de ani de la liceu, să ne vedem care burtoşi, care chelioşi, alea). am picat la trei puncte, al cincilea sub linie (sau al cinşpelea, nu mai ţin minte)…
Citeşte mai departe
note de primăvară
azi am săpat jumate de grădină. am re-săpat de fapt, că o săpasem şi astă toamnă – sunt patruzecişitrei de motive pentru care trebuie să sapi grădina toamna: afânezi pământul şi-l pătrund apele mai uşor, scoţi rădăcinile de buruiană la suprafaţă să se usuce/îngheţe, e mai uşor de săpat si scos buruienile in primăvară…aşa, patrujdoi…şi în primul rând e fun
acu’ tre’ să mă gândesc ce să pun. am roşii în cutiuţe în sufragerie la geam, să se facă răsad, am luat cinci metri de morcov (parol! aşa scrie pe plic), vinete seminţe şi o să urmeze ceva raite prin piaţă după alte răsaduri şi seminţe. ridichi nu mai pun că am pus anul trecut, am mâncat patru, şi restul le-am lăsat să crească cum vor ele. ştiaţi că ridichile…
Citeşte mai departe
japan culture shop
uitându-mă prin blogroll-ul sor’mii, îmi cad ochii pe o pagină.
se cheamă “Asociatia Japan Culture Shop”
şi se află la pagina http://www.japanculture.ro/
şi are drept scop acela că “sustine si promoveaza cultura japoneza si urmareste prin toate mijloacele pe care le vom prezenta mai jos crearea cat mai multor oportunitati de comunicare si de schimburi interculturale intre cultura nipona si cea romana.”
vede cineva ironia?…
Citeşte mai departe
reactii internationale
toata lumea vorbeste despre reactoare
toata mass-media face pronosticuri: e cernobal, nu e cernobal
toti sunt experti, toti prezic apocalipsa: seful comisiei energetice EU, seful comisiei regulatorii nucleare americane
toata lumea isi carabaneste nationalii acasa
toti isi muta ambasadele – ironic, finlanda in hiroshima
ambasada britanica trimite echipa de voluntari acasa (ceva probleme in docomente)
“Japanese Earthquake Poses Potential Supply Problems for iPad 2 ”
si totusi, problema reala a japoniei este masa de oameni ramasi fara adapost. fara medicamente. fara caldura.
adaposturi improvizate.
orase rase de pe fata pamantului.
replici ale cutremurului, zi si noapte, zi si noapte.
ne mai pasa de asta, sau a trecut deja pe pagina cinci?
daca nu era problema centralelor, trecea demult pe pagina cinci.
cum s-a intamplat in Haiti.
cum s-a…
Citeşte mai departe
şantiere
faceţi un exerciţiu mental.
pe strada pe care vă intoarceţi de la lucru* (de fapt strada pe care vă întoarceţi de la lucru când trebuie să treceţi pe la magazin să luaţi pâinea cea de toată zilele şi apă minerală) s-au săpat nişte şanţuri. în stil elveţian, adică fără moloaze, fără muncitori scărpinându-se in dinţi, fără materiale depozitate aiurea’n tramvai. nişte şanţuri geometrice, trasate cu rigla, marcate cu bariere din stinghii alb-roşii şi felinare portocalii, în care se schimbă ţevăraia de apă a oraşului.
aşa.
acum, imaginaţi-vă că pe strada respectivă trece un număr egal de bărbaţi şi femei, să zicem câte o sută, in decursul unei zile.
întrebare: câţi bărbaţi şi câte femei se vor opri, măcar o secundă, să arunce o privire în şanţ? sau…
Citeşte mai departe
