a lu' tapirul

Author archive:

acasă

o bere Bergenbier la doi litri, pe balcon. Teiul miroase năuc. Am reactivat telefonul Cosmote. Mâine plecăm la Ploştina. Tare bine e acasă…

ceremonie

(oficiant): ................... Ladies and Gentlemen, I take great pleasure in presenting to you Mr. and Mrs. Yamamoto-Dogaru



ceremony

de la fărămiţă lambru la carlos santana

faramita lambru carlos santana

anunţ pe listserv

Dear colleagues,
I am very pleased to announce that Toshiko and I decided to "tie the knot" on June 13th, right after the commencement. The official ceremony will take place in the MU quad and will be witnessed by Dr. Sharon Rosenkoetter and Dr. Carmen Steggell. There will be no party following the ceremony since we are in the midst of preparations to move out of the country. As some of you might already know, I got a research position at University of Bern, Switzerland, and we will be leaving the USA on June 19th.
We want to thank all of you for the encouragement and support to complete our degrees.

Cris Dogaru
*********************
Cristian Dogaru, MD, PhD
_______________________________
College of Health and Human Sciences
Oregon State University, Corvallis…
Citeşte mai departe

how do you know you’re a preschool educator

[well, technically I am not (only) a preschool teacher, I am instructing college students to become good - and developmentally appropriate - early childhood educators]
- when you walk down the street you hum to yourself "The ants go marching one by one, hurrah, hurrah" all the way up to ten ("the ants go marching ten by ten, hurrah, hurrah/.../the ants go marching ten by ten/the little one stops and says 'the end!'/and they all go marching down/to the ground/to get out/of the rain, boom, boom, boom..."
- when people are asking you "where are you going" you almost tell them "I'm going on A bear hunt
- you cross the streets only on the cross-marks and sing to yourself "Stop, look and listen/before you cross the…
Citeşte mai departe

matematică

J. - 5 years old - is playing with his Pokemon cards (they are back in fashion, it seems). As we try to incorporate literacy and numeracy whenever possible, we start a discussion: "listen, you have four cards. If you gave two of them to a friend, what would happen? How many will you have left?" After a thoughtful moment, the answer: "my sister would be very mad"…

cadou

am primit un cadou zilele trecute



Citeşte mai departe

bad timing

  • Am venit în America la începutul mandatelor Bush, şi plec exact când a ieşit Obama.
  • Am ajuns în America cu două săptămâni înainte de septembăr ilevăn, moment care marchează începutul paranoiei americane în ceea ce priveşte străinii.
  • Am terminat şcoala şi am început să caut de lucru în anul marii crize financiare.
  • Am prins perioada de maximă ferocitate a companiilor de credit, şi plec exact când, în sfârşit, este aprobată o lege care pune capăt practicilor şacalice ale băncilor şi companiilor de credit.
  • akismet

    ...ăia care cică au grijă să nu fii spamuit pe blog. Orice instalaţie wordpress vine cu pluginul default (că e acelaşi autor). Ce am observat io, însă: dacă îmi fac API de akismet şi activez pluginul pe oricare din blogurile de le găzduiesc, găsesc, zilnic, câteva zeci de comentarii în aşa numitul akismet spam queue (în rubricuţa "comments" apare un tabel separat care îţi arată câte comentarii a oprit akismet ăsta, şi răsufli extrem de uşurat când afli). Ei bine, am îndrăznit să deactivez akismet pe toate blogurile de le găzduiesc şi să vezi comedie: nici un spam, nika, nada. Adică, toate comentariile de care cică mă păzeşte akismet sunt la hoha. Pentru cine nu ştie, akismet funcţioează aşa: de fiecare dată când cineva încearcă să comenteze la 'mneata pe blog, comentariul…
    Citeşte mai departe

    un an zbuciumat

    Anul ăsta am petrecut revelionul ca pe oricare altă noapte, adică am ciocnit un pahar de şampanie pe la ora 10 seara (de obicei ciocnim unul de vin, e adevărat), şi pe la 11 şi ceva m-am dus la culcare, după vreo oră de lectură sefe.
    Anul începea sub auspicii nu foarte favorabile. Jobless, penniless, with a sizable credit on my credit cards and preparing to go bankrupt, and considering - seriously - to move in with a friend, şi anume amicul din West Virginia de la care provine micuţa Kiku-san. Râdeam la telefon cu el, spunând că o să aplice pentru working visa pentru mine, că nu a găsit un baby-sitter american care să întrunească condiţiile (MD, specialist în pediatrie plus PhD în child development).

    Pe 7…
    Citeşte mai departe

    refuzate la export

    acu' ceva vreme picasem în mania lui "I Can Has Cheezburger?" Am trimis şi eu câteva poze retuşate, da' nu le-au primit niciodată (sau aşa cred, nu am mai verificat). So anyway, here they are:
    Photobucket Photobucket Photobucket Photobucket Photobucket Photobucket Photobucket Photobucket Photobucket Photobucket Photobucket Photobucket

    koseki tohon

    de pe site-ul ambasadei japoneze în România:


    Despre casatorie
    Ce procedura trebuie sa urmeze un cetatean japonez pentru a se casatori in Romania cu un cetatean roman?
    Raspuns
    1. Cetateanul japonez trebuie sa vina in Romania cu doua copii dupa registrul sau de familie (koseki tohon), pe care trebuie sa fie aplicata "apostila de la Haga" (de la Ministerul Afacerilor Externe din Japonia). (Nota: Daca, dupa casatorie, se intentioneaza si depunerea unei cereri de viza, este bine ca cetateanul japonez sa aduca cu el si actele necesare cu ocazia cererii de viza!) 2. Mai intai cetateanul japonez trebuie sa vina la Sectia Consulara, unde depune o cerere si un koseki tohon, prezentand si pasaportul pentru identificare. Sectia Consulara va elibera asa-numitul certificat de

    o zi

    Madelin mi-a luat-o înainte, şi ea oricum scrie mai frumos ca mine, dar spun şi eu din aceeaşi inimă "La mulţi ani", mulţi şi frumoşi şi sănătoşi. Iar la anul - şi de acum încolo - să mâncăm tortul în direct. Îl invităm şi pe rege.
    Şi de la Toshiko: lamulciani!…

    isn’t it ironic?

    Joi am primit ofertă din Elveţia. Vineri discut amănuntele, şi în principiu accept. Sâmbătă primesc email de la University of Yale, dacă mai sunt încă interesat de postdocul lor.... Iar miercuri mă gândeam extrem de serios ce dracu' o să fac. Who would have thought...It figures.
    Like raaaain on your wedding day, Freeeeeee riiiiide that you already paid...

    ploo

    de ziua lui Shakespeare, cont.

    ...căci acolo nu mai poci comenta (chiar aşa, ce-i cu închisu' ăsta de comentarii? vorba lu' Garcea, ma inervează... who's afraid of the Virginia Woolf?)... vreieam şi io să comentez un comentariu...Sor'mea zice:
    Cause we didn't need dialogue. We have faces.
    şi voiam să continui, "yes, and others have feces." (mi se părea un pun foarte deştept). Ce nu precep io este iar, who's afraid of the big bad wolf? Which wolf? Domnul Şerban? Ha. Domnul Şerban a devenit, deja, un fel de patefon obosit al blogosferei, his game getting boringly old. Prăfuit ca un muzeu kitchos sau ca monumentul soldatului necunoscut dintr-o haltă uitată de lume.
    Sau aşa ar trebui. Lumea, din păcate, închide comentarii, închide bloguri cu totul. Haidaţi domnilor să fim serioşi.
    Or not to be…

    bucătării

    Îi spuneam lui Toshiko mai demult, când mă întreba despre bucătăria românească, ce cum se numeşte fiecare mâncare de o făceam, şi cum se face şi unde se face, că diferenţa dintre bucătăria japoneză şi aia românească e una muzicală. Bucătăria japoneză e a four-movement symphony, cu reguli şi ingrediente stricte, în care ştim dinainte fiecare părticică, ce este şi cum se cântă. Bucătăria românească este jazz…

    istorii alternative – gânduri pascale

    una din dilemele bisericilor (câteva) de pe insula Nantucket (aia trimisă înapoi în anul 1250 BC în cartea lui Stirling) era faptul că, istoric, Iisus nu se născuse încă, nu pătimise încă, nu se înălţase încă. Hmmmm…

    ouă roşii

    Maicamare mi-a povestit, când eram mic, că Maica Domnului a pus un coş cu ouă, pomană, la piciorul crucii Fiului, şi sângele Mântuitorului a curs peste ouă şi le-a înroşit. Cristos a Înviat!…

    jurnal de grădiniţă 3

    Discuţie la baie, între doi puşti; unul se află în "compartiment", făcând pipi, celălalt lângă chiuvetă, ştergându-se pe mâini (io în uşă, ţinând-o deschisă, pentru ca la America nu ie voie să te afli în baie, singur, cu copii. Te bagă la child abuse).
    Din compartiment se aude, strigat:
    "heeey... my pee is not yellow anymore.. is white.."
    "This is good" răspunde - urlat - cel ce se ştergea pe mâini.
    "Why is good?" - I ask.
    "Because it means he drinks enough water"…