uneori urăsc legile fizicii
aia a gravitației, când mă aplec să leg/dezleg șiretul și borseta de umăr – împinsă din timp către spate – vine rostogolindu-se și sfaârșește atârnând in fața și ochii mei
aia termodinamică (?) care face să mi se aburească ochelarii când intru undeva
aia a tensiunii superficiale a apei (cred) care face să mi se lipească de degetele ude, insistent, bucățele de mărar și pătrunjel, în procesul de tocare
legea lu’ bernoulli (sau care mă-sa e) care face să se îmbulfoaie, spre înăuntru, perdeaua de duș când fac duș (și dușul curge, carevasăzică)
mai adăugați…
Citeşte mai departe
biciclete de la B la A
în Berna biciliștii au un aer mai atletic, cumva. folosesc în general biciclete cu ghidon drept sau d’alea cum-le-zice, drop parcă
și stau aplecați – sportiv – peste ghidon. mai e si faptul că în mai toate orașele găsești o pantă în sus sau n jos, iar elvețienii sunt cam fanatici cu bicicletele – -îi vezi pe orice vreme, în orice anotimp, pe orice înclinare de pantă, meticuloși și conștiincioși, pedalând. se’mbracă în general “outdoor”, cu jachete de fleece sau similare, ca de mers pe munte. așa vin și la servici, în general.
amicul Ben – elvețian fiind – îmi spunea odată că elvețienii, din generația lui cel puțin (care este și a mea) sunt cam nemulțumiți, subliminal, de “domesticirea” de care dă…
Citeşte mai departe
secretul fericirii
l-am aflat în amesterdam acu vro doo zile
“da’ parcă tot hârtia…”
…cu variantele (senzoriale) de rigoare: olfactive: “da’ dacă nu simţi mirosul de hârtie (cu variante: veche-îngălbenită de timp, nouă-abia-ieşită-din-tiparniţă), nu’i tot aia…”; auditive: “da’ dacă nu aud foşnetul hârtiei când întorc pagina parcă nu e carte”; tactile: “da’ dacă nu simţi cartea, pagina, hârtia, cu degetul, parcă nu e tot aia…”
bre, o fi. dar, pentru mine, “a book is a book is a book”. eu vreau să citesc, cartea e înăuntru ei, nu înafară ei. senzaţiile senzoriale le am când mă cufund în acţiune, în poezie, nu când dau pagina.
prin urmare şi aşa deci, sunt totalmente îndrăgostit de noul meu Kindle. uite, tocmai am descărcat integrala (sau aproape) Isaac Asimov. are 25 megabiţi, şi e la îndemâna degetelor mele în orice secundă…
Citeşte mai departe
guest p(r)ost
mă rugară blegoo să scriu ceva, dar nu am priceput prea bine ce…
Citeşte mai departe
evoluție – continuare
povesteam mai deunăzi despre o oareșce evoluție, de la sămânță la arac. spectacolul continuă, vorba lui toma caragiu, cu oala și borcanul
supraviețuire
florile mele – mușcatele și celelalte pe-care-am-uitat-cum-le-cheamă (aduse de la mama, un fir plăpând cu rădăcinuțe, acum doi ani) au trecut printr-o iarnă grea. în februarie – când am avut niște zile cu 23 grade – le-am scos afară câteva zile. într-o noapte, însă, le-a prins gerul, sărăcuțele. floara de la mama – care crescuse mare în vara de dinainte – rămăsese ca o mână uscată, de bețe fără frunze. i-am taiat ramurile, lăsând doar tulpina principală, dar nu m-am îndurat de ele și le-am ținut în apă. au prins rădăcini. mușcatele, și ele, incet-încet, au scos frunzulițe. acum sunt pline de flori.
evoluție
foi cu lapte
care s-au comis deja
o ciorbă pur buzoiană (și nu numai – buzoiană de munte, nu de câmp….cojanii nu știu de ciorba asta) care este fix ca în titlu: foi (de ștevie, de sfeclă, de rapiță, de ce ai) cu lapte (bătut). sau, cum mă întreba pătrățel acu’ demult de tot, “ciorba de salata cu iaurt”
rețeta e oleacă actualizată și fotografiată, deh.
deci.
ne trebuie așa (vorba lui coiotu’):
-foi: de ștevie sau sfeclă sau lobodă. eu o știu cu foi de sfeclă, alea de mă trimitea maicamare să culeg să tocăm la porc sau la pui. am găsit sâmbătă la magazin, puse frumos în pungă, foi de sfeclă. na, zic, iau și fac foi cu lapte. foile se spală și, prozaic, se opăresc (întregi -…
Citeşte mai departe
haiducii lu’ şapte biţi
…au început să fie arestaţi unul câte unul. sper să primească maximum de ani de community service. să mai pună mână şi pe câte o mătură, for a change…
Citeşte mai departe
mă inervează
de la o vreme mă inervează extraordinar de mult clişeele
…precum şi chestiile ce ţin (exagerat) de thumos …
am intrat in randul lumii (elvetiene)
adicatelea mi-am luat bicicleta.
dar nu am fost suficient de patriot local sa o iau din elvetia unde e de doua ori mai scumpa. m-am dus in Basel la amicii G. si L. (sa le vad noul bebe) si amicul G. m-a dus in plimbare pe jos in partea germana a orasului unde se afla si un magazin de de toate, inclusiv biciclete.
asta sambata; duminica am scos-o la probat si m-a prins cea mai torentiala ploaie de am vazut pana acum.
dar merge bine. tre’ sa petrec cateva ore să o reglez, ca are vitezele cam vraiște (mi-am comandat carte de reparat biciclete pe amazon dot com); mi-am luat ceva scule, ulei de uns lanțul, o șa mai moale cu gel nu’s-de-care. numai casca nu iau, iote asa…
Citeşte mai departe
familiaritate
de câteva zile, pe străzile bernei, m-a lovit un sentiment de familiaritate. începea de la nas.
acum m-am prins, in sfârșit.
au înflorit teii…
Citeşte mai departe
edițtie adăugită
preluasem mai demult un set de “ce vor bărbaţii” (mi-a adus aminte lebăda de ele cu referirea ei la culori)
trebuie oleacă adăogită ediția
1. we mean what we say and we say what we mean. “yes” really means “yes”, and so does (especially so) “I don’t know”. it’s not that we want to be rid of your questions.
1. we understand you don’t care about technical stuff – we don’t care about blouses and knickknacks either. but if we say it needs to be (or to be done) in a particular way, take our word for it.
1. tell us what it is that needs to be done by us, and when. NOT how. if you know
ceasuri pe tavan: dileme
acu’ ceva vreme (sa tot fie un an si ceva) am cumparat, la insistentele lui Toshiko, un ceas d’ala radio care proiecteaza imaginea pe pereti
cam ca asta:
asa. l-am luat, l-am pus pe tablia de la capul patului, si acum proiecteaza frumos, in culori albastre, ora exacta pe tavan, asa ca incat daca stai in pat pe spate, te poti uita la ora ca la film, toata noaptea.
asaaaa. ei, dupa ce am instalat ceasul cu pricina s-a intamplat ca am avut doua randuri de musafiri care au dormit in patul respectiv. si: in ambele cazuri doamnele au fost cele incantate de ceasul pe tavan, nu domnii (care au declarat ca e de fapt cam enervant, ca daca au insomnii si mai…
Citeşte mai departe
cum fac eu somon la grătar
sună cam pretențios, î?
da’ somonul e un pește destul de eftin, în corvallis mai ales era printre cei mai eftini pești, și nici aici nu e prea scump (mă rog, aici totul e scump).
în general se găsește tăiat transversal, îi zic ei “steak”
…sau tăiat longitudinal, adică fileu.
io am încercat cu amândouă, da’ parcă fileul merge mai bine (ălalalt merge și el, dar altfel, simplu derect pe grătar)
așa.
fileul se spală ușor-ușor și se tamponează cu șervetul. se presară cu oleacă de sare și se bate gentil cu latul cuțitului, să intre sarea în carne. se ia o bucată de folie de aluminiu, mai lungă, și se face…
Citeşte mai departe
laurențiu cazan și practica agricolă
întâi și întâi, laurențiu cazan e buzoian. așa.
și’apoi, să-l ascultăm oleacă cu sunetul ploii sale
așa.
în liceu am tot fost cărat în practici agricole, de toamnă, ba la struguri (cu cazare, un fel de tabără de dixtracții da’ mai și munceam), ba cu transport zilnic (săracul șofer ce-i auzeau urechile), la diverse legune precum cartofi, ceapă, fasole verde, ba la porumb.
la porumb mi-aduc aminte că ne puneau la două activități de bază: fie încărcat de bene cu porumb cărat de alții, fie cules de pe câmp porumbul (sau, de fapt, alergat după știuleți rămași în urmă)
și uneori ploua
și cântam așa (cu chief):
“picură ploaia încet peste noi
am ieșit cu toții pe câmp
nimeni nu are milă de
lok de dat ku ka(bbadonul)
aici se mută comentariile nașpa.
kabaddon primește premiul “mulliganoglu”, și dooj’de săbii în cap…
serenity
este început de decembrie 2010. mă aflu in Metz, un pitoresc oraș medieval de pe malul Mosellei, în Lorena.
un pospai timid de zapadă anunță un Crăciun ce stă sa vină, cu turta dulce, vin fiert si jucării. ne-am plimbat prin orașul vechi, printre tarabele multicolore, patinuarul instalat ad-hoc și roata mare a tiribombei
luminile felinarelor sunt domoale, galben aurii. e liniște.
pe malul apei sălciile picotesc, așteptând o primăvară ce e încă departe. dar nu sunt supărate. râul clipocește ușor, reflectând înapoi lumini pâlpâitoare, ca de lumânare, venite prin geamul parcă fumuriu al felinarelor galbene.
un cuplu de rațe, el si ea, plutesc legănat aproape de mal. poate și-au dat întâlnire aici. zâmbesc, nostalgic.
din întuneric doi bulgări de zăpadă țâșnesc, la interval de nici…
Citeşte mai departe
să-i răspund lui abbadon
..că la dumnealui pe blog sunt proscris se pare.
pe cafeina.ro am ajuns la recomandarea amicului R., care mi-a spus că e un blog scris bine, analize politice lucide și la obiect. mă rog, analiza politică nu prea este interesul meu, dar am încecat.
şi mi-a atras atenţia – printre altele – o discuție despre monarhie, asta pentru că și puck scrisese ceva pe tema asta, în contra monarhiei (destul de serios), iar la articolul mai sus citat o comentatoare (Lumi) şi-a exprimat nişte opinii anti-monarhie. comentatoare căreia i-am răspuns și eu, răspuns la care am primit o replică tare agresivă (deși cu nişte miștouri cam infantile, gen “tu nu ai învățat la școală?”) de la abbadon, şi care face subiectul (şi cauza ) postului de faţă…
Citeşte mai departe
diverse
căprării
ultimele însemnări
- necredințele mele 1 February, 2012
- frați români 17 January, 2012
- personaje celebre 10 January, 2012
- cum fac io sarmale (rețetă pentru blegoo) 4 January, 2012
- vin roșu (sau alb) 3 January, 2012