a lu' tapirul

trimestrul ăsta a început în forţă. Am preluat şi clasa de după-amiază, carevasăzică sunt full-time acum (de la opt la cinci, ca la sindicat). Toshiko a remarcat deja că "you have children's hands again" - vin acasă cu dungi de carioca pe mâini, trei culori de regulă, pantaloni cu pete de vopsea, şi pe faţă şi în sprâcene cu urme de sclipici (glitter). Dooşnouă de copii (cinşpe dimineaţă, paişpe dupămasă), şi opt studenţi (patru-patru). Studenţii au început, saptămâna asta, să preia câte o zi de predat. Azi am primit şi birou nou (ăla vechi era împărţit de vreo opt oameni, printre rafturi de cărţi, jucării, coşuri de proiecte-pentru-mâine, ş.cl.). Programul, dimineaţă, este aşa: la opt venim toţi la şcoală. Nu avem timp de pre-conference, pentru că e foială mare: trebuie pregătit breakfast-ul…
Citeşte mai departe

Despre S. M. Stirling (Stephen Michael, dar cărţile le semnează "S.M.") am mai scris io pe undeva pe blogul ăsta (povestea lu' cum l-am descoperit io pe Stirling...hehe, şi atunci tot "istorii alternative" i-am spus). Autorul s-a născut în Metz, Franţa  (unde este amicul R. la care am stat în periplul meu european), şi a scris (printre altele) o serie de romane centrate în Oregon, şi chiar în Corvallis de fapt, unde stau io acum în periplul meu american. E canadiano-englez, totuşi (în Metz era cu tata cu armata, or so). Îi place să scrie romane (sunt ele se-fe? - aici ne răspunde împricinatul) de istorie alternativă, istorie paralelă, istorie post-apocaliptică, cum-ar-fi-dacă. Şi, cred eu, scrie bine şi convingător, şi, mai ales, plauzibil. A scrie literatura se-fe plauzibilă, asta mi…
Citeşte mai departe

Bancuri de dinainte, primite de la Bodu: - Un tip trecea pe stradă ţinând în mână, cu mare grijă, un sul de hârtie igienică. Trecătorii îl priveau invidioşi, iar unul chiar l-a întrebat: „Nu vă supăraţi, de unde l-aţi luat?”, „Acum câteva minute l-am scos de la Nufărul...”
- Când a plecat de-acasă, Prunariu i-a lăsat maică-sii un bi let pe masă: „Am plecat în Cosmos. Vin peste o săptămână”. Când vine, găseşte pe masă un bilet de la maică-sa: „Am plecat după brânză. Nu ştiu când vin”. (26 mai 1981)
- La uşa unui apartament sună un puşti: „Tanti, ai făcut supă?”, „Da, puişor, vrei să guşti şi tu?”, „Nu, mulţumesc”, „Atunci, de ce-ai venit?”, „Te roagă mama să ne împrumuţi şi nouă osul”. (6 decembrie 1982)
- Din dispoziţia lui Ceauşescu s-au făcut experimentări şi încrucişări de meri…
Citeşte mai departe

Ieri am ieşit la o tură cu maşina cu Toshiko, prin cartierele din dealurile împădurite ale Corvallisului (locuri superbe de locuit, eşti practic în mijlocul pădurii). Mă cam rătăcisem la un moment dat, între un "Dead End" şi altul, şi mă tot învârteam în cerc (mai şi ploua) - am văzut casa şi microbuzu' lu' unu' de vreo trei ori (undeva pe Skyline Drive. Sau Windsor Pl.).

Hartă mai mare aciulea, daca pofteşti
Ee, numai bine se opreşte ploaia şi pe ce îmi pică ochii, după o curbă? - un stol de vreo 24 curcani sălbatici păscând liniştiţi în curtea unui concitadin (unii) şi traversând strada (alţii, de era să dau peste ei, noroc că pe străzile alea se cam merge cu 15km la oră). Iniţial am…
Citeşte mai departe

......................................

ian ascultaţi: Despre ce vă aduce aminte? Mie de LA...

la cererea publicului
Nu ie mare filozofie. Se iau doo verzi medii - am găsit unele mai desfoiate un pic (verzele americane sunt în general foarte compacte, probabil crescute forţat). Se toacă tăiţei. Aşa. Poormă am luat nişte Smoked Pork Jowl (singura chestie pe care am găsit-o aici care seamăna cu şunculiţa noastră - "American bacon" nici nu se apropie), am găsit un sortiment făcut la o fermă în Idaho, pe care am tăiat-o în felii mai groase.

Într-o cratiţă adâncă am pus un deget de ulei, feliile astea de şuncă, şi bucăţi de carne de porc tăiate potrivit de mari, la foc potrivit, cu capac.

asta e mai grea. E mai degrabă un concurs. Şi anume, legat de ce zicea radio33 cu Castelul fetei în alb şi vacanţa ideală...e aşa: Cine poate să deseneze un blueprint cât mai exact al castelului fetei în alb? M-am chinuit toată copilăria şi nu am ajuns la un rezultat mulţumitor. (aici găsiţiîn format zip…
Citeşte mai departe

asta e o leapşa pe ouate. unu: dacă ai putea să fii într-unul din cele cinci romane ale lu Constatin Chiriţă, în care ţi-ar place să fii? Şi doi (corolar), ce cireşar ţi-ar place cel mai mult să fii? Io când eram mic voiam să fiu Tic (cu puseuri de Ursu), acum însă cred că aş vrea să fiu Dan. Haios, bun prieten, inimos, o perfecţiune a imperfecţiunii.

(surora mea cred ca voia să fie Maria......)

Adăugat mai târziu: Cine doreşte, găseşte volumele, în format, zip aici: [download_cat#2]…

când am ajuns în Metz cu amicul R., primul lucru pe care l-am făcut a fost să o sunăm pe Cristina. Care era în România. De fapt nu primul, primul a fost să bem un vin roşu. - Alo, uite am ajuns, l-am recuperat şi pe tapirul, totul e în ordine, uite ţi-l dau şi pe el. - Alo, bine aţi ajuns, ce mişto de voi, DAR: aveţi grijă să nu inundaţi! (asta cu referire al un episod de acum câţiva ani când am dormit, eu şi Coiotul, la ei în apartament in Bucureşti şi noaptea aia s-a spart o ţeavă de apă. S-a retezat pur şi simplu robinetul-de-sub-chivetă din baie, şi a curs în voie până se facuse apă până la gleznă în tot apartamentul; la şase dimineaţa găleteam apă şi…
Citeşte mai departe

dacă vrei să termini Graduate School, să nu încerci să termini in 2008. Că vine cea mai mare criză în piaţa locurilor de muncă pentru PhD-şti căutând de lucru în academia. Ca mine. http://www.nytimes.com/2009/03/07/arts/07grad.html?_r=1&em&emc=eta1…

...sau muchi-nichi, cum a scris Toshiko pe eticheta-de-pus-în-frigider... nu'ş cine mi-a adus aminte.. a, da, Chief din Madrid, pe messenger. Că e 9 martie, ziua de măcinici. Aşa că m-am repezit în bucatărie, am  înşfăcat o oală şi m-am pus pe treabă. Aşa din ochi am pus patru măsuri de făină şi una de zahăr intr-un vas adânc de inox. Am amestecat zahărul cu făina băăăăăi! cu telul! să se omogenizeze bine. Bun. Dupe aia am spart doo oo şi am amestecat uşurel să înglobeze făina, dupe care am început să torn lapte. Din ochi aşa, apoi am mai dres cu făină, până a ieşit o cocă frământantă. Să nu uit secretu', am pus praf de scorţişoară direct în cocă, odată cu zahărul. Pui tu dupe aia şî în apa de fierbe, da'…
Citeşte mai departe

pentru cei interesaţi în problemele încălzirii globale şi în interpretările corecte ale fenomenului, o serie de articole pertinente, la obiect, şi foarte informate pe blogul "Clima noastra cea de toate zilele"

Cum ziceam, în Freiburg nu am avut prea mult timp la dispoziţie. De ajuns am ajuns seara pe la 5, am explorat un pic sa localizez departamentul, şi am mâncat într-o bodegă nemţească. A doua zi interviul a fost la opt jumate, am participat apoi la prezentarea altui candidat (pentru poziţia cealaltă, de economist), am luat prânzul cu profii şi într-o oră aveam tren. Spre Frankfurt, unde mă aştepta ambasada. Din păcate am ratat cârnaţii de la catedrală, recomandaţi de Manolo - mâncasem deja de prânz, iar ploaia-lapoviţa nu prea mă inspira. M-am dus până la catedrala, totuşi. La ambasadă circul de rigoare. Paranoia tipică (şi self-important) a americanilor - au găsit external hard-drive-ul meu  în geanta şi parcă găsiseră ceva din Aria 51. Nu m-am frecat prea mult în Frankfurt. În Luxemburg…
Citeşte mai departe

dacă vrei să vezi Verdunul, trebuie să te duci pe data de 22 Februarie 2009. Asta pentru că întâmplător (întâmplător?) pe data de 22 Februarie 2009 Verdunul este acoperit de o ceaţă ireală. Nu plouă, dar aerul musteşte de apă. Este o linişte mormântală; maşina alunecă în tăcere pe şosele tăcute. Ceaţa se prelinge pe pământul măcinat, şoptind, lipindu-se de pământul încă obosit. Gropile de obuz sunt înierbate acum, dar încă mai poţi auzi şuieratul şrapnelelor şi bubuitul mortierelor. Dacă asculţi atent ceaţa. Ceaţa care şopteşte. Te aştepţi ca în orice moment să întalneşti trupele obosite de atâta război. De fapt dacă mijeşti un pic ochii, poţi să îi vezi, fantomatic. Este ceaţă. Sunt obosiţi şi fără culoare. Monumentele, osuarul…
Citeşte mai departe

abia acuma văz - în treacat - că domnul elf mă ameninţă (nu, nu ma ameninţă, îmi comunică numai) cu avocatul. but by all means, domnule elf! by all means! mesjaul citat aici dedesubt (postat de domnia ta in absoluta cunostinta de cauza asupra identitatii mele) este deja tradus si asteapta sa ajunga pe orice listserv posibil. Inclusiv la avocatul domniei tale. Astept in continuare dovezile domniei tale cum ca te-as fi plagiat. Acuzatie serioasa, domne, mai serioasa ca libelula mea.

Adevarul este ca e vina ca te iau in seama. Vai de capul tau, mi-as face pacat cu tine sa fac o plangere formala universitatii. Evident ca nu as fi facut nimic, am vrut doar sa iti arat ca depasesti limita. Atat de slab esti, incat incepi sa urli imediat ce auzi cuvantul

Alaltă'eri am urlat pentru prima data la copii, serios. Eram pe coridor cu un grup de 10 puşti, la spălat pe mâini (clasa noastră are o chiuvetă portabilă şi de vopsea ne spălam pe mâini la toaletele de "oameni mari", sau taoletă, cum zicea văru' Iţă). Io şi Megan, una din studentele mele, ţineam uşile deschise (la "men" respectiv "women") - aveam mâinile legate, carevasăzică. Puştanii - vreo 6 hispanici simpatici dealminteri - intraseră în vrie şi nu se mai puteau contola, alergând de colo colo şi ţopăind. "Stay against the wall, guys", zic.  Nimic. "Against the wall, right here, everybody!" - ţi-ai găsit. Şi urlu: "YOU GET AGAINST THE WALL THIS SECOND!!" (s-a auzit şi la etajul doi, unde sunt birourile lu' Family Policy Program şi Gerontology). Uaaa! Să…
Citeşte mai departe

domne, io unu m-am săturat de bolovănisme. Userul si posesorul de blog "wandering elf" mi-a sărit ultima sărită. Este un  individ incredibil de orgolios şi de concret, care ia absolut mot-à-mot orice declaraţie, fără urmă de înţelegere a unei vorbiri (mă rog, scrieri) mai metaforice, şi care nu suportă să îi fie atacate convingerile, recurgând la atacuri ieftine la persoană. Un soi de high functioning autism-like behavior. Cine cunoaşte lunga noastră istorie ştie despre ce e vorba - cine nu, o poate citi în ale mele disclaimers. În ultima discuţie de la vlad sare iarşi calul, cu aceleaşi atacuri ieftine la persoană cu care nu reuşesc să mă obişnuiesc, nedemne de poziţia şi educaţia domniei sale. De unde şi dovada că educaţia şi buna creştere nu se corelează neapărat. Am…
Citeşte mai departe

omu' cât trăieşte'nvaţă. Am descoperit nişte secrete (pentru mine cel puţin) în ale făcutului cafelei. O paranteză aici, am renunţat cam de multişor la cafeaua la filtru - mă întorc la origini. Un site dedicat cafelei şi procesării sale mă învaţă două lucruri ce nu le aplicam: unu, cafeaua se pune în ibric în apa rece, de la bun început. Io aplicam metoda lăsatului apei să fiarbă întâi. Doi, nu amesteci cafeaua în apă de la început; o păzeşti să înceapă să faca spumă, încet-încet. Autorul instructajului ne spune aşa:

After a few minutes things will start to happen. If the water starts to boil, you did not use enough coffee. The coffee should never boil ... toss and start again. The coffee should start to foam. The difference is the

can you think of something lonelier than an anonymous rain pattering a deserted ocean?…